De când am schimbat cerneala, Cuvintele-au prins culoare; Peniţa nu mai înţeapă Şi nici rima nu mai doare. Cea de ieri era cam neagră; Am ascuns-o într-o floare. Ea astăzi se ofileşte, Dar sufletu-mi e-n cântare. De când am schimbat cerneala, Am schimbat şi cauzale. Dacă spun c-am versuri triste E fiindcă nu-s finale.

... de neimaginat puterea unui cuvant ... magie curata daca le stapanesti ... de nedescris ... de necuprins ... hipnotica. Eu le tin in palme. #1 Poezie (28.06.14)

Triskaidekaphobia: frica de numărul 13. Treisprezece povestiri. Treisprezece fobii. Copyright © 2018 A. Stephanie

𝐒𝐟𝐚𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐅𝐞𝐭𝐞 - 𝐺𝑙𝑜𝑤𝑖𝑛𝑔 𝑢𝑝 𝟤𝟢𝟣𝟫 by Zeya UPDATE in fiecare duminica!! ------ 9.02.2019: Locul 1 la categoria BEAUTY 28.02.2019: Locul 8 la categoria SOCIAL MEDIA 3.03.2019: Locul 24 la categoria SNAPCHAT 7.03.2019: Locul 23 la categoria SNAPCHAT 31.03.2019: Locul 15 la categoria SFATURI 7.04.2019: Locul 33 la categoria FETE 11.05.2019: Locul 25 la categoria FETE 20.05.2019: Locul 12 la categoria SFATURI 25.07.2019: Locul 17 la categoria FETE 11.08.2019: Locul 1 la categoria BEAUTY 14.04.2023: Locul 3 la categoria SFATURI

Cum m-am îndrăgostit de el? Începând să-i scriu poezii Lăsându-l să-mi alerge prin gânduri Lăsându-l să-mi facă dezordine-n suflet, Doar ca să știu că nu e pustiu...

Ea fuge de trecut. El încearcă să își construiască un viitor. Atunci când destinele le sunt intersectate, sunt puși la încercare. Acum nu e momentul să se îndrăgostească. Nu e momentul să se lase pradă sentimentelor. Dar Doamne... cât de bine e! Să fie împreună ar putea să fie fatal... Cât de puternică să fie iubirea până la urmă? Atât de puternică încât să fie în stare să învingă moartea?

Poveștile de dragoste încep întotdeauna frumos, totul fiind un basm la care orice prințesă visează. Însă finalul poate fii devastator mai ales când iubirea vine de la o singură persoană, agățându-se disperată de orice gest, mai mult sau mai puțin tandru. Clara Clifford decide că propria poveste a devenit un coșmar care s-a întins pe un timp îndelungat de amar, dorindu-și să-i pună capăt. Împinsă de curajul și adrenalina resimțită în urma paharelor de vin, îi cere soțului său divorțul după o ceartă cumplită. Totul se transformă într-o pâclă neagră de parcă filmul vieții sale s-ar fii blocat într-un moment crucial deoarece nu-și amintește absolut nimic în momentul în care se trezește captivă într-o celulă rece și întunecată. Copertă realizată de @Crisulet_19.

Comedie în 4 acte , evocă viața publică și de familie de la sfârșitul secolului trecut. Acțiunea. desfășoară în "capitala unui județ de munte" pe fundalul unei agitate campanii electorale.

E greu să recunoști lumea, atunci când ea nu te mai recunoaște pe tine. E dureros să îți cauți un loc când ai fost uitat. Dar când nici tu nu te cunoști, iar trecutul amenință să te înghită, doar îngerii te mai pot păzi.

Cartea este publicată, iar pe site sunt postate doar primele capitole! ❝Alek obișnuia să zâmbească, acum aproape că nu-și descrețește niciodată fruntea. Zhavia zâmbește în stânga și în dreapta până te scoate din sărite, refuzând să se încrunte. Alek obișnuia să lupte, acum preferă să fie un simplu spectator. Zhavia luptă în fiecare zi, chiar și atunci când nu mai are pentru ce. Alek și-a consumat toată dragostea, iar acum i-a rămas doar ura. Zhavia iubește - răsăritul, orele târzii, ciocolata, copiii -, sau așa lasă impresia. Alek a avut inima frântă și, atunci când a lipit-o la loc, a încurcat bucățile. Zhavia n-a scăpat nici ea de o inimă frântă, dar a manevrat cu grijă bucățile atunci când le-a adunat. Și, cu toate astea, când sunt unul în preajma celuilalt, masca lui Alek cade, iar Zhavia își dă seama cât de multe fisuri i-au scăpat neobservate. Niciunul dintre ei nu vrea să fie văzut așa cum e cu adevărat, dar Alek spune lucruri care o fac pe Zhavia să se încrunte; iar Zhavia spune lucruri care-l fac pe Alek să zâmbească și poate că drumul de la cine naiba ești până la te iubesc nu e chiar atât de lung, dar cu siguranță e... denivelat.❞ Copyright © 2018 A. Stephanie