«era o lavandă pe care noaptea o conducea către moarte» ©VENUSEOK [+PLAGIARISM IS A CRIME.

IN CURS DE EDITARE! Ayden: De ce ai unghile roase? Zola: Te interesează? Ayden: Iti zic pentru binele tău, nu o face. Nu vreau să stiu ca intr-o zi vei suferii si tu. Zola: A mai suferit şi altcineva? Ayden: Zola, nu asta e ideea. Doar nu o face. Promiti? Zola: Uhm, eu... Ayden: Ştiu, e greu. Ascultă Zola, stiu ce simti. Simt asta din privirea ta arzatoare ce mă tinteste mereu. Fața ta imi exrpima atasament, in momentul de față. Nu vreau încă o inimă pierdută. Zola: Eu nu simt nimic pentru nimeni... Ayden: Nu te mintii singura, vei regreta mai tarziu. Zola, ăsta e un paradis intunecat. Nu-l incerca. Odată ce vei calca in el, cale de scapare nu vei mai gasi. Nu vreau sa stiu că cineva are nevoie de prezența mea continuă... Zola: Eu nu vreau nimic intunecat si nici un paradis. Nu ştiu despre ce tot vorbeşti... Ayden: Aa da? Atunci de ce pieptul tau se ridica din ce in ce mai repede? Zola, fiecare pas provoacă o zgarietura. Si sti ce provoaca mai multe zgarieturi? O rană. Rănile trec greu. Crede-ma, nu le poti astupa. Vrei rana asta? Vrei sa o simti pana te va da peste cap? #26 în proză scurtă (11 Nov 2016). #22 în proză scurtă (18 Nov 2016). #19 în proză scurtă (19 Nov 2016). All rights reverved @Patrusprezece. Orice mică idee furată se pedepseşte conform legilor Wattpad.

„promite-mi că atunci când mă voi trezi, vei fi tot aici, iar locul meu nu va fi luat." all rights reserved; original @venustic- 2016