Rue, o fată care nu are nici un prieten şi care este batjocorită mereu, primeşte într-o noapte un mesaj de la un necunoscut. Curiozitatea o împinge şi raspunde, neştiind, însă, că va avea de suferit mult în urma actiunii sale. O poveste 100% originală Proză scurtă- #1 ★22.02.2015★ Grup Facebook- https://www.facebook.com/groups/1639865256269204/?fref=ts

Această povestire este un episod din viața mea. Este o poveste adevărată, este o lectie despre răbdare, perseverență și supraviețuire. Este despre ceea ce înseamnă să fii mamă de copil născut prematur, despre ceea ce este dispusă să facă o femeie pentru a-si strânge la piept copilul... intr-un cuvânt... despre VIAȚĂ!

Violet Evans e singura Lume a lui Sebastien Markey. Fiind o echipa de neînvins , Sebastien ar trece si prin foc ca sa o apere pe Violet si continua sa repete asta împotriva voinței familiei lui. Universul, care joaca un rol important in relația lor, il face pe Sebastien sa își deschidă ochii. Sora lui mai mica fumează de la o vârsta frageda si are un iubit ce i-ar putea fi frate geamăn. Mama lor plânge in bucatarie de fiecare data când el intarzie, deși el credea ca ea se refugiază in pasiunea ei pentru gătit. Problemele i se măresc. Violet descoperă un mica distracție, un loc de refugiu in cele mai ciudate circumstanțe: noaptea ,alergată de o fiara a pădurii ,găsește un loc special. In timp ce lumea lui Violet creste, a lui Sebastien scade. Viața lor se schimba . Sunt prinși intr-o bucla temporala si descoperă ca locul pe care l-a găsit Violet e cu adevărat magic. Pot repara orice greșeala din trecut si profita de asta din plin, pana când Violet se pierde in timp. Lumea post-apocaliptică, lumea interbelica, lumea antica, dar in toate aceste lumi, unde este Lumea lui Sebastien? Mersi, @notphobic pentru sustinere

Doi oameni în cele mai grele perioade ale mileniului al doilea: cel de-al doilea război mondial . Max este un băiat pregătit pentru lipsurile și greutățile vieții, după ce sora lui a murit împușcată. Dova suferă după pierderea celei mai bune prietene ale ei. Amândoi își găsesc alinarea în bratele celuilalt, iar în timp își dau seama cat de multe au în comun, printre care și pasiunea pentru fotbal. Păreau ca trăiesc o poveste de dragoste desprinsa din romanele romantince, pana când Max scăpa de sub control. Atitudinea lui scăpa de sub control și isi lăsa la suprafață trecutul întunecat. Decizia care ii va schimba viata este luata în seara în care își vede iubita împreună cu cel mai bun prieten al lui, aproape omorandu-l. El pleacă. Încercările vieții o aduc pe Dova pe același drum, incercand sa îl găsească pe Max intr-o lume plina de războaie si scăpată de sub control. Poveste scrisa din inima... |7.04.2016, 21:34| ✔

”Știu că mi-a mai rămas puțin timp. Vreau ca în acest ultim drum să trăiesc tot ce nu am trăit în douăzeci și unu de ani. Vreau să îmi îndeplinesc douăzeci și una de dorințe. Și vreau să te iubesc pe tine, necunoscutule, deși nu știu cine ești. Vreau să mă asculți, să trăiești cu mine, chiar dacă nu te-am văzut niciodată. Fiindcă te iubesc. Cu dragoste, Joyce” coperta e făcută de xhomicidium. ah, te iubesc.:3

Nu sunt ruptă dintr-o carte de ficțiune proastă, însă port povara unei atingeri mortale. Încă dinaintea nașterii mele, moartea mi-a fost mamă. Am crescut în sânul ei cu o pereche de ochi schimbători- uneori de demon, alte ori de înger- cu o pereche de mâini capabile să omoare cu o singură mângâiere pe obraz și vise ciudate despre ce îmi este hărăzit mie și altora. Am ascuns și negat totul cu stângăcie multă vreme. Însă David a răsărit de nicăieri și într-o singură zi a reușit să-mi afle secretul. Mi-e teamă și lacrimi îmi șiroiesc pe obraji, căci știu cine va fi următoare victimă colaterală a puterilor mele. Întâi a murit mama.Urmează David. E numai o chestiune de timp până când puterile mele vor reuși "accidental" să îl ucidă.

"Te iubesc. Mereu te voi iubi." Literele negre erau scrise pe mormatul prăfuit. "Îmi pare rău." Spun atingând literele negre și oftând. "Am uitat de tine. Sper ca nu ești supărată. Știi ca te iubesc și te voi iubi." Ma uit la poza în care fata zâmbea. "Ce zâmbet frumos. Păcat ca s-a dus. Știu. Sunt un egoist. Ti-am promis ca te voi vizita și am uitat. Erai ultimul înger și eu te-am omorât. Te iubesc. Și îmi pare rău pentru ce ți-am făcut. Singurul lucru pe care îl voiam cu adevărat era sa sterg numele tău de familie și sa îl înlocuiesc cu al meu. Atât doar. Dar ai plecat prea devreme pentru a-mi duce planul la bun sfârșit. " Oftez, șoptind: " Te iubesc. O sa ne întâlnim cat de curând..." Am atins mormântul ușor și am făcut un lucru pe care nu l-am mai făcut demult: am plâns.