|Prințesa Diavolului| Lucrezia ar face orice i-ar sta în putere pentru a-și apăra poporul și a pune la adăpost Neamul Cantacuzinilor. E datoria ei în calitate de moștenitoare și și-ar încredința sufletul până și Necuratului. Dar Iadul nu e niciodată prea departe, iar Întunericul o revendică chiar în ziua nunții ei. Lucrezia se învoiește să-i devină ursită celui mai aprig dușman pe care omenirea l-a cunoscut vreodată. Monstrul cu chip de om care răpește noaptea viețile fecioarelor - Diavolul însuși. Atât timp cât consoarta lui nu-i încalcă porunca și nu îndrăznește să crâcnească, sângele nu va curge. Nici al ei, nici ai celor pe care-i iubește. În castelul rece și întunecat însă, iubirea și secretele se urzesc în mare taină și se întrepătrund cu șuieratul vântului și urletul lupilor care sfâșie crestele Carpaților. Ce ar trebui să fie pace se preschimbă în război, iar Moartea începe din nou să dea iama în câmpul cu suflete. Dar ce te faci atunci când chiar și morții încep să iubească? Căci într-un tărâm fără regi, Lucrezia a fost destinată să devină regină. All rights reserved AnnaFeodorovna. Coperă realizată de MeganLight.

|Fantezie|Acțiune|Carte scrisă la persoana a III-a| Scene intime, scrise în limita bunului simț|Capitole noi minim o dată pe lună|Toate drepturile de autor rezervate| Necorectată| • • • Într-o vreme demult apusă, într-o altă viață și poate un alt univers, undeva în Estul Continentului, ițe de urzeală și trădare se împleteau în jurul coroanei tânărului monarh al Regatului de la Răsărit. De la oamenii cei mai nobili, până la ultimul fir de praf de sub piciorul ultimului soldat înrolat în armată, fiecare în parte aspira la putere și bogăție cu o lăcomie diabolică. Soarta rămăsese departe de mâinile Regelui necopt, iar cei care mai puteau salva Regatul de la Răsărit din a ajunge pradă forțelor întunecate și a fi înghițit de războiul civil, rămăseseră puțini. Mulți dintre nobili credeau că vrăjitoriile și blestemele erau numai basme pentru oamenii din popor, fără minte, fără ocupații mai presus de strângerea grânelor de pe câmp și îngrijirea animalelor. Dar și cele mai îndârjite suflete se puteau schimba când dovezile deveneau mult prea multe pentru a mai fi ignorate, chiar și în goana lor sângeroasă după coroana ce venea împreună cu Tronul de la Răsărit. ,,Pentru Rege și Regat!'' Și cu deviza aceasta s-a plecat la drum, înainte de orice, mai presus de armate, dușmani, mai presus de zei. ____________ Coperta realizată de @BiancaStoica8

Dark academia| Morally grey characters| First in series Numele Grimm întruchipează aur, tron și dinastie în sânul Academiei Erebus, instituție considerată centrul imperiului republican - o putere păstrată printr-o simplă pocnire a degetelor, suficientă cât să spulbere aerul și să încline capete. Dar nu obișnuia mereu să fie așa. Styx, casa imperiului, împreună cu Lethe, Cocytus și Acheron, guvernează deasupra continentului, ținându-l cu fală și glorie în picioare, iar uneori strivindu-l cu autoritate și forță sub greutatea lor. Însă lucrurile iau o întorsătură neașteptată, iar coroana, cât și restul caselor, se cutremură la auzul unui nume ce părea de mult uitat, toată teroarea dansând sub umbra unei singure picături de sânge. Adevăratul sânge dinastic. Adevăratul sânge al Phoenixului. Sângele galben. O alegere impulsivă, o moarte subită, o veche profeție, cât și o orfană reușesc să zguduie cu foc și furie din temelii secrete ale Academiei, odată cu pulsul haotic al unei dinastii ce până atunci se credea de neclintit. ,,Oricât de zguduitoare ar fi fost copitele cailor și oricât de sălbatic ar fi răsunat râsetele hienelor, toți și-au ridicat privirile când lumina s-a stins, cerul s-a întunecat pentru totdeauna, apele au încremenit în înghețuri, iar nicio floare nu avea să mai răsară vreodată - toate sub aripile mărețului Phoenix, ce îşi făcu apariția." © Jo. Sephinye Special thanks to @niko308 for this amazing cover! ® all rights reserved