ești ca floarea care crește în gradina bunicii.
atât de frumoasă
încât nu o poți atinge
fiindcă o distrugi
iar eu nu vreau asta.
copertă realizată de: @scelestic
Şi ne naştem, şi vedem, şi ne-aprindem, şi-ascultăm, şi vorbim, şi ne mişcăm, creştem şi-nflorim, şi luptăm şi naştem, şi iubim şi iar luptăm, pân' murim şi ne-ngropăm.
”Știu că mi-a mai rămas puțin timp. Vreau ca în acest ultim drum să trăiesc tot ce nu am trăit în douăzeci și unu de ani. Vreau să îmi îndeplinesc douăzeci și una de dorințe. Și vreau să te iubesc pe tine, necunoscutule, deși nu știu cine ești. Vreau să mă asculți, să trăiești cu mine, chiar dacă nu te-am văzut niciodată. Fiindcă te iubesc.
Cu dragoste, Joyce”
coperta e făcută de xhomicidium. ah, te iubesc.:3