Forbidden #1. La Academia Eldridge, un colegiu de prestigiu izolat între munți, unde strălucirea uniformelor ascunde petreceri sălbatice și cruzime discretă, Rhea dispare fără urmă la sfârșitul verii. Când noul an școlar începe, nimeni nu mai vorbește despre ea. În locul ei apare o fată nouă, frumoasă, distantă, imposibil de ignorat. Nimeni nu face legătura. Nimeni nu bănuiește adevărul. Nimeni, în afară de Maddox. Băiatul care a plâns moartea Rheei. Băiatul care acum simte o atracție inexplicabilă față de noua colegă, ca și cum sufletul ei i-ar fi familiar. La petrecerea de Halloween, liniile dintre trecut și prezent încep să se estompeze, iar atracția devine imposibil de controlat. Două identități. O minciună periculoasă. Și o coliziune care amenință să distrugă totul.

Volumul 1 - Bună, mi-ai lipsit. - Cine ești și ce vrei? - Hmmm, sa vedem: 1. nu conteaza și 2. pe tine Dacă riști pierzi totul. Lumea ei se dă peste cap într-o lume plină de magie, unde însă nu toți iluzioniștii sunt buni. Volumul 2 Minciunile mari sau mici se întorc asupra sa, trăgându-o odată cu ele în prăpastie și nicăieri nu este scăpare. Teama și frica pun stăpânire asupra lumii iluziilor, în timp ce din umbră paște în pericol iminent.

Proză scurtă | FINALIZATĂ Adolescenta Sarah Scovil scrie cinci scrisori pentru cei apropiați, în care își pune toate gândurile și sentimentele. Iar după ce le lasă pe biroul din camera ei... Se sinucide. ATENȚIE! Urmează gânduri care fac referire la moarte! // Copertă realizată de @nestasdeath

sindromul asperger (în engleză Asperger's Syndrome)- este o tulburare comportamentală care aparține de autism. se caracterizează prin comportament repetitiv care afectează capacitatea de a comunica. #FreeMentalIllness #78 în proză scurtă - 13 Septembrie 2016 #61 în proză scurtă - 16 Septembrie 2016 #45 în proză scurtă - 17 Septembrie 2016 2016 ideea imi apartine @-charlemagne

Patru vieți, patru orașe, patru lupte pe care nu le vede nimeni. Unii se vindecă. Unii se pierd. Unii trăiesc între căderi și ridicări. Îi leagă o întrebare: „Tu la ce te gândești?"

Știi ca s-a terminat atunci când vezi Luceafărul și nu mai ai impulsul sa îți pui o dorința așa cum obișnuiai. Îl privesti și singurul gand care îți mai bântuie mintea e: "Fă ce vrei!" Poate că o să aștept următoarea ploaie de meteoriți care sa-mi mute atenția de la el.

Leearis Hall a trăit zece ani cu fantomele trecutului sub pat. Acum, vrea doar să respire. Oliver este tot ce și-a dorit. El miroase a soare și a mentă, a siguranța aceea caldă care o face să uite de zgomotul metalului strivit. Lângă el, Leea crede că e în sfârșit protejată. Că poate fi, din nou, o fată care nu se mai teme de drumuri și de umbre. Dar în spatele lui Oliver, pătrunde el. Ghost. Un străin care miroase a tutun și a furtună. În timp ce ea se agață de Oliver ca de o ultimă speranță, Ghost o privește de parcă i-ar cunoaște până și frecvența bătăilor inimii. El nu o mângâie, el o provoacă. Nu o apără de frică, ci o împinge direct în ea, forțând-o să-și găsească propriul curaj. E o ironie brutală: Leea aleargă spre soare crezând că acolo e vindecarea, fără să știe că umbra care o urmărește are puterea de a stinge orice lumină.

Lumina ⸻ Am crezut că pot deosebi lumina de întuneric. Că răul este ceva străin de mine. Până când l-am simțit chemându-mă. Nu a venit ca o amenințare. A venit ca o dorință ,cea mai întunecată dintre toate. Sicilia nu a fost doar o călătorie a fost punctul fără întoarcere. Locul în care binele și răul au încetat să mai conteze. Locul în care l-am întâlnit. Demonul meu.Și, în loc să mă tem de el...i-am permis să mă distrugă. Întuneric Nu trebuia să o vreau.Nu aveam voie să o iubesc. Trebuia să rămân fidel planului meu inițial. Dar greșeala și pasiunea sunt despărțite de o linie invizibilă. Iar eu... am trecut-o. Și nu doar atât. Am savurat fiecare pas spre ea. Spre îngerul meu. ⸻

„O invitație. O masă pentru doi. Și o tăcere care cântărește mai mult decât zece ani de absență." Zoey nu a fost niciodată o persoană a jumătăților de măsură. Atunci când îi întinde biletul, nu o face din curtoazie, ci din necesitate. Un cadou simbolic, o adresă notată în grabă și promisiunea unei cine care ar trebui să repare ceea ce timpul a lăsat să se vindece strâmb. Lumina lumânărilor reflectată în paharele de cristal nu reușește să îndulcească aerul dintre ei. Dincolo de aromele fine și de zâmbetele timide care încep să apară, se simte gustul inconfundabil al unui lucru care nu poate fi rostit: o iertare care se cere consumată între felul principal și desert. În seara aceasta, trecutul stă la masă cu ei, dar viitorul pare, pentru prima dată, un meniu deschis. O poveste despre cum dragostea se poate naște din cenușă... și despre cât de mult ne costă să rămânem la masă până la final.