„Arron" este povestea a două suflete prinse într-un joc murdar care, deși menit să le distrugă, ajunge să îi apropie. Și când valurile mângâie nisipul încins, cum să nu-l înmoaie, să nu-l modeleze în ceva ce n-a fost niciodată? Mânat de furie și hotărât să se răzbune, Arron vrea să-i pedepsească pe cei care i-au furat tot ce a iubit vreodată. Deși n-a fost alegerea lui, simte că este părtaș la nenorocirile care i s-au întâmplat, iar implicarea într-un plan atât de murdar devine însăși pedeapsa lui. Armina îl face să vadă dincolo de gândurile care-l macină și de inima pe care, până la ea, nu a fost capabil să o accepte. Împreună trec de la dușmănie la iubire, de la iubire la ură, de la ură la... salvare. Destinul este crunt cu ei, iar pentru a supraviețui, trebuie să facă față unor pedepse pe care niciunul nu le merită. „Să nu plângi că ești în rai, căci aici, pe pământ, este iadul." „Arron" ne arată că dușmanii te pot salva, în timp ce oamenii care ar trebui să te iubească te pot distruge. O lecție de viață despre cum destinul nu-ți oferă întotdeauna ceea ce meriți și despre cum, uneori, trebuie să înduri durerea pentru a deveni un luptător capabil să prețuiască viața exact așa cum este-cu bune și cu rele.

„Spini pe sub petale" este vocea unui suflet care și-a îngrijit cu drag chiar și spinii ce răsar printre florile grădinii. Cartea mea vorbește despre iubiri udate cu lacrimi, despre speranțe sădite în dor, despre visuri rupte din rădăcina curajului și despre dureri ce răsar în mijlocul potecii. Sufletul poate crește flori viu colorate și cu adieri de vis, dar acestea răsar doar din crăpăturile rănilor. Așa cum furtuna aduce ploaia care ferește florile de secetă, cum soarele oferă lumina ca să nu se ofilească, și cum îngrășământul transformă solul în pământ fertil, la fel și durerea poartă sămânța creșterii. „Spini pe sub petale" ne amintește că este perfect în regulă să crești și șoapte care înțeapă, pe lângă ecouri parfumate, atâta timp cât nu îți pierzi strălucirea.