Acest jurnal este făurit mai mult pentru a-mi aminti peripețiile din Gimnaziu alături de persoanele dragi mie,--adică colegi-- şi pentru a ajuta lumea să nu facă greşelile pe care eu le-am facut în cei patru ani de învațămant gimnazial. În primul rând , aş vrea să-i mulțumesc lui Miriam , pentru că m-a ,,motivat" să scriu această carte şi pentru că mi-a aratat această aplicație deosebită. Un alt cuvânt de mulțumire este dedicat Mariei, o prientena/verişoară/colegă foarte draguță ,care mi-a dat curajul să scriu această carte. Şi ultima ,dar nu cea din urmă , o persoană serioasă, severă şi cu un instict patern foarte dezvoltat , Otilia ,care m-a inspirat pentru a scrie acest roman. P.S.-informatiile mai sunt si înflorite