FINALIZATĂ Când visele ţi s-au prăbuşit de pământ şi s-au spart, vrei să rămâi pentru totdeauna în iluzia siguranţei şi a echilibrului pe care ţi-ai creat-o. ❞Nu îmi este teamă de nimic, pentru că am trăit toate coșmarurile pe care le-am avut vreodată.❞ Beverly este o adolescentă greu încercată de viață. Când nici măcar nu mai spera să-și revină, în casa ei apare Kaleb, care îi arată, fără să știe, că viața înseamnă mai mult decât existență. Că înseamnă iubire, fericire, provocări și că, în final, fiecare clipă merită trăită. Carte inspirată de „Mare Tranquillitatis" scrisă de Katja Millay. Cover credits: @Dianne4Stars © 10.08.2017. © 2019 Avelina W. Toate drepturile rezervate Orice reproducere parțială sau totală a acestei lucrări fără acordul prealabil al deținătorului de drept este strict interzisă și penalizată conform legii în vigoare.

Academia trebuie să te pregătească. Trebuie să te învețe să devi un înger complet, așa cum ți-a fost sortit. Ar trebui ca discipolii să fie buni, veseli, inocenți.Dar nu e nici pe departe așa. Cu ce le sunt ei superiori oamenilor? Dalinda s-a născut cu o aripă lipsă. E considerată o anomalie, o scursură a societății divine și e condamnată la asta pentru o eternitate. Tot timpul petrecut în Academie e un chin pentru ea. Este înjosită, lovită și ironizată. Apoi apare el. Kailas e rău, arogant și plin de secrete. Cineva ca el nu are ce căuta în rai. Și totuși uite-l aici. Mai întâi în banca, apoi în casa ei. Și nimic din ziua în care îngerul cu aripi negre a intrat pe porțile Academiei n-a mai fost la fel. AVERTISMENT: PRIMELE DOUĂ CAPITOLE SUNT ORIBIL AȘEZATE ÎN PAGINĂ, DACĂ AVEȚI TĂRIA SĂ TRECEȚI PESTE ASTA...SPER SĂ VĂ BUCURAȚI DE POVESTE.

-Daca mai faci un pas jur ca te omor! -Hai incearca! Haide caine vreau sa vad de ce esti in stare! -Eu sunt Marele Alfa! Eu sunt Alfaul Suprem! -Si crezi ca nu stiu asta! Mi-o reamintesti in fiecare parte din zi si din noapte! -NU poti sa pleci! -A da si cine ma opreste! -Soarta! -Soarta?! -Da soarta! Ea ma ales pe mine! -Poate... dar eu, EU, l-am ales pe EL. Si voi pleca cu el! -NU! Maraitul a inceput sa rasune din gatul lui, colitii lui albi, mari si insetati de sange si-au facut aparitia iar albastru lui calm s-a metamorfozat intr-un rosu puternic, turbat. Bratele lui mari imi prind corpul, il arunca in aer si il trantesc de pamant pe iarba uda. Corpul sau masiv sta asezat peste mine lasandu-si toata greutatea iar urletul lui, urletul Alfaului Suprem se rasfrange in totalitate asupra chipului meu. Ii puteam simti puterea si autoritatea. Imi inchid ochii si simt aceea migrena usturatoare in jurul tamplei durerea se muta la ochii. Ii deschid, ochii mei de un verzui cald se capata o culoare purpurie. Tip scurt iar corpul lui se tranteste de un copac, crengile copacului infasurandu-i si imobilizandu-i corpul. Ma apropri de el si ochii mei stralucesc mai puternic ca niciodata, ii simt frica, simt frica Marelui Alfa. -Oi fi tu stapanul meu! Dar intelege! Nu te iubesc! Nu te mai iubesc! Il iubesc pe el si voi pleca cu el, cu gardianul meu Cine sunt eu? Alexis... Ce sunt eu? Daca m-ai fi intrebat asta acum doua luni ti-as fi spus ca sunt un om, o simpla adolescenta... insa acum, acum nu mai sunt doar o copila care are de cotrolat o scoala. Acum am un stapan, pe care il detest, am un gardian, pe care il iubesc, am o maestra, pe care trebuie sa o iert, am un partener, pe care trebuie sa il protejez si am un dusman, de care trebuie sa ma feresc. Ei sunt tot ce mai am, ei sunt noua mea lume, ei sunt familia mea. Asta sunt ei... Iar eu? Eu sunt REGINA!

Amanții sunt niște bandaje ale sufletului!

,,Dacă iubești pe cineva, atunci îl iubești asa cum e , si nu cum ai dori tu să fie " Lev Tolstoi ,,Prejudecățile sunt rațiunea proștilor " Voltaire Atunci când esti înconjurat de prejudecăți vechi, atât din partea românilor, cat si a romilor, cum îți vei apăra dragostea? De data aceasta oare va învinge dragostea? Este rândul Ronnei, fiica lui Roland si a Alinei, sa lupte pentru dragoste, cu aceleasi prejudecăți de care s-au lovit si părinții ei. Coperta @ ArabelaD

Mereu am crezut in visele noptii , in visele cu ochii deschisi si plini de speranta.Mi-am indreptat pasii agale pe holul lung si galagios.Era aceea zarva de nedescris care mereu ma surzea si ramaneam in haos.Era poate un vis cand simt o mana pe umarul meu, da cu siguranta era un vis.