Rece şi necruţător. Ele sunt adjectivele care îl descriu cel mai bine pe Aetius Aristedes Quentium al IV-lea, regele ţinutului înfloritor numit Exandia. În urma unui război între Exandia şi Deneton (regatul învecinat), regele Denetonului este luat ostatic, urmând că în ziua următoare să fie executat în piaţa centrală că însemn al câştigării războiului. Cu câteva ore înainte de executare, Regele Exandiei îi oferă regelui Denetonului graţierea, în schimbul mâinii fiicei sale, Aeron, despre a cărei frumuseţe auzise.

|Prințesa Diavolului| Lucrezia ar face orice i-ar sta în putere pentru a-și apăra poporul și a pune la adăpost Neamul Cantacuzinilor. E datoria ei în calitate de moștenitoare și și-ar încredința sufletul până și Necuratului. Dar Iadul nu e niciodată prea departe, iar Întunericul o revendică chiar în ziua nunții ei. Lucrezia se învoiește să-i devină ursită celui mai aprig dușman pe care omenirea l-a cunoscut vreodată. Monstrul cu chip de om care răpește noaptea viețile fecioarelor - Diavolul însuși. Atât timp cât consoarta lui nu-i încalcă porunca și nu îndrăznește să crâcnească, sângele nu va curge. Nici al ei, nici ai celor pe care-i iubește. În castelul rece și întunecat însă, iubirea și secretele se urzesc în mare taină și se întrepătrund cu șuieratul vântului și urletul lupilor care sfâșie crestele Carpaților. Ce ar trebui să fie pace se preschimbă în război, iar Moartea începe din nou să dea iama în câmpul cu suflete. Dar ce te faci atunci când chiar și morții încep să iubească? Căci într-un tărâm fără regi, Lucrezia a fost destinată să devină regină. All rights reserved AnnaFeodorovna. Coperă realizată de MeganLight.