loveeedreams
- Reads 19,491
- Votes 1,312
- Parts 36
-Esti rănită ?
Vocea mea e joasă ...aproape ca un murmur în liniștea mașini .
O privesc o secundă peste umăr și o văd cum își trece mâna peste frunte , apoi lent își dă o șuviță de păr după ureche , oftând adânc .
- Nu ..doar speriată !
Răspunde într-un târziu încercând să-mi calmeze voce. Se lasă o liniște grea , strâng volanul în pumn și mă gândesc în ce teroare ar fii fost acum dacă nu treceam întâmplător pe strada aia .
O simt cum își îndreaptă privirea spre mine , timidă și abia șoptește .
- Mulțumesc...ca m-ai salvat !
Oftez ușor , greu de sesizat și adaug scurt .
- Nu e ceva de mulțumit !
O văzusem singură , vulnerabilă și în pericol iar instinctul meu nu a putut trece pe lângă ea , pur și simplu.
Frica din ochii ei ...
Tremurul acela ușor ...
Vocea stinsă ...
Am știut ca trebuie s-o protejez.
Dar dorința care ma încerca acum , era imposibil de ignorat .