"Îți promit că în viața mea n-o să mai scriu despre tine." îi țip în față cu dispreț, atitudinea ei nepăsătoare provocându-mă și mai mult. "Nu meriți să trăiești pentru totdeauna, nenorocito!" "Oh, dragule. Promisiunile sunt făcute pentru a fi încălcate."

Ea e moartă. El trăieşte cu speranța că e plecată doar într-o călatorie cu destinația Rai, şi se va întoarce să fie din nou fericiți împreună. " Îmi place să cred că tu o să citeşti aceste rânduri. Tu spuneai mereu "Suntem doi îngeri, cu câte o singură aripă, şi doar împreună putem zbura". Şi m-ai lăsat singur, mi-ai luat jumătate din inimă, şi nu o voi mai putea recupera niciodată. De ce mi-ai făcut asta? De ce tu, îngerul meu, m-ai lăsat singur pe pământul acesta cotropit de demoni?"

"Şi te iubesc, mai mult chiar decât iubesc zilele în care stropii de ploaie dansează în jurul meu, mai mult chiar decât iubeşte luna stelele, mai mult chiar decât iubesc nopțile calde de vară. Te iubesc mai mult decât o ființă umană poate percepe. Sper să îți lipsesc precum ne lipseşte soarele în diminețile noroase, să ai nevoie de mine precum oamenii au nevoie de stele căzătoare atunci când le e greu. Poate sună egoist, dar sper să nu poți trăi fără mine."

"Te urăsc, pentru că de fiecare dată când mă uit la tine, mi-e dor de Alec. Te urăsc, Landon, pentru că nu eşti el." highest ranking - #8 proză scurtă [16.02]