"Haide la joacă!" "Nu acum Taylor." "Haide Anna,doar cateva minute!Promit." Însă cele două nu știau că o simplă joacă va creea o tragedie ce se va pierde în timp,dar va rămâne adânc în sufletele unor oameni nevinovați. *Am reinstalat curând wattpad și am dat de un val de comentarii referitoare la calitatea conținutului cărții sau întrebări precum "Când mai postezi"? Această carte a fost scrisă undeva prin 2016(când eu aveam vreo 14 ani) și nu a fost vreodată editată sau rescrisă. Apreciez comentariile pozitive, îmi aduc un oarecare sentiment de nostalgie, dar ca să fiu total sinceră, nu sunt sigură că voi termina această serie prea curând, însă este posibil să mă apuc să o editez sau să o rescriu.* (20 iulie 2021)

Poate dacă cineva ar ști ce simt,ce gândesc ,ce dureri sufletești am,mi-ar zice să trec peste,pentru că merge vorba de trecut,însă unii oameni habar nu au că anume trecutul e cel care mă marchează pe mine și de asemenea a creat în mine un sentiment de autoapărare.Timpul nu vindeca și nu schimbă nimic,doar trece și-ți permite să vezi din alte puncte de vedere greșelile,problemele,viata.Timpul doar trece neschimbând nimic,nimeni nu poate vindeca o rană adânca și o inima de ghiată.Trecutul și greșelile făcute în el pot distruge un suflet complet,greșelile transformă îngerii în demoni,zâmbetul în lacrimi și fericirea în suferintă.