Au trecut 4 ani aproape de când te-ai dus, tată . Mi-apari în fiecare vis, poate pentru a-mi reaminti că eşti lângă mine şi că iubirea îmbracă diferite forme. Eu îţi răspund prin vers: Ai plecat, lăsându-mi clipa fără soare Eu îţi las pe prispa vieţii înc-o floare. Primesc în gând scrisorile aşteptate, Udate cu lacrimi de cuvinte resemnate. Ai plecat şi eu în şoapte de vânt te chem, Să-mi dezlegi dorurile făcute ghem... În inima-mi curg versuri de-un înger scris. Ai plecat pe o cărare de toamnă, Şi învăţ zi de zi durerea ce înseamnă. Clipele stau îngenuncheate-n rugăciune La rădăcina unui ieri, al timpului tăciune. Ai plecat, minunea mea, lăsându-mi pe frunze Paşii ploii, un anotimp cu nuanţe confuze. Te simt ca pe o stea din marea depărtare Trimite-mi o rază să alunge a vieţii oftare..