Katherine, o adolescentă tipică, ce trăiește în prezent și lasă soarta să o ghideze către viitor. Alexander, aparent, băiatul perfect, dar nu și pentru micuța Kath. Cei doi sunt cei mai buni prieteni,sau asta credea Katherine. Sentimentele lui Alexander sunt prea profunde, lipsite de îndoială. (volumul I) Aparent, totul este înșelător... nu poți avea încredere în nimeni. Să vezi întunecat, să te auzi pe tine din trei locuri diferite ale camerei, să fii forțată să te îndopi cu medicamente care nu sunt altceva decât niște droguri proaste. Tu ai habar cum e să privești cu ochii plini de lacrimi lumina difuză ce se strecoară în cameră printr-o fereastră pusă la mama dracu' că nu e nicio fereastră aici, dar intră raze de lumină uneori? Tu ai idee cum e să uiți cine ești, cine ai fost și să nu mai știi dacă vei fi cineva vreodată? Că asta simt eu. Asta simt eu, Alexander! Prietena ta cea mai bună simte că nu are nici măcar un scop în viața asta, fata pe care pretindeai că o iubești este oprită în fiecare secundă a existenței ei din a se sinucide... A înnebunit... de dor... de frică... de tot. (volumul II) Coperta este realizată de @LaurétteStøwsky.

"Te urăsc, pentru că de fiecare dată când mă uit la tine, mi-e dor de Alec. Te urăsc, Landon, pentru că nu eşti el." highest ranking - #8 proză scurtă [16.02]

"Şi te iubesc, mai mult chiar decât iubesc zilele în care stropii de ploaie dansează în jurul meu, mai mult chiar decât iubeşte luna stelele, mai mult chiar decât iubesc nopțile calde de vară. Te iubesc mai mult decât o ființă umană poate percepe. Sper să îți lipsesc precum ne lipseşte soarele în diminețile noroase, să ai nevoie de mine precum oamenii au nevoie de stele căzătoare atunci când le e greu. Poate sună egoist, dar sper să nu poți trăi fără mine."

Ea e moartă. El trăieşte cu speranța că e plecată doar într-o călatorie cu destinația Rai, şi se va întoarce să fie din nou fericiți împreună. " Îmi place să cred că tu o să citeşti aceste rânduri. Tu spuneai mereu "Suntem doi îngeri, cu câte o singură aripă, şi doar împreună putem zbura". Şi m-ai lăsat singur, mi-ai luat jumătate din inimă, şi nu o voi mai putea recupera niciodată. De ce mi-ai făcut asta? De ce tu, îngerul meu, m-ai lăsat singur pe pământul acesta cotropit de demoni?"

Credeam că-ți plac florile.