Barbara crede că închirierea vechiului apartament este cea mai bună soluție pentru a şterge urma amintirilor rămase. Însă, după câteva luni în care nu a primit nici măcar un singur telefon speranța moare încet, iar nevoia de bani creşte vertiginos. Pe când se afla acolo pentru a mai şterpeli praful de pe mobilier, sunetul uşii îi provoacă fiori pe şina spinării şi un ritm alert al inimii. A intrat oare îngerul ei salvator?

Puterea este un dar, dar și un blestem. Ce, aparent, pare a fi ușor, este aproape imposibil. Lumea Sarei se spulberă odată ce puterile îi sunt dezlănțuite chiar de ziua ei, iar presiunea pusă pe umeri ei de statutul ce îl deține o îndeamnă să meargă mai departe și să caute modalități de a învăța să-și controleze forțele. Drumul ce i se așterne în față este anevoios și plin de peripeții, dar nu poate da înapoi. Tot ce poate face este să meargă înainte. #21 în Aventură - 19.11.2017

„Cuvintele nu au mai avut niciodată aceeaşi intensitate ca în noaptea aceea. Lumina slabă a felinarului cădea pe genele sale lungi, acoperindu-i ochii răniți de ai mei. În pofida trupului său solid, mişcările îi erau grațioase, însă tremurânde, probabil din cauza emoțiilor ce îl încercau. Ar fi trebuit să-mi dau seama din conformația sa de sportiv de capacitatea lui de a-şi coordona mişcările într-un mod fermecător. Atunci mi-am dat seama ce persoană îngrozitoare sunt. Mai gândisem asta până atunci, însă era pentru prima dată când o credeam cu adevărat. Jocul murdar neintenționat i-a rănit pe toți, inclusiv pe mine şi jur că nu asta am plănuit. Nu m-am gândit la nimic, m-am lăsat pradă instinctului. Nu îmi mai puteam îngădui să am parte de nicio respirație proaspătă de-a lui sau de vreo privire măgulitoare. Povestea mea şi-a lui, povestea noastră, lua sfârşit fără ca măcar să înceapă. Avea să zacă într-un contlon întunecat al minții unde nimeni nu avea s-o găsească sau s-o readucă la viață. Nici el. Nici eu. Nici noi." copertă făcută de @-HopeLee-