De cele mai multe ori, pentru a putea vedea cu adevarat, trebuie mai intai sa fim orbi. Trebuie sa invatam sa mergem inainte sa putem zbura. Doar o simpla poveste din lumea reala, despre curaj, teama si clipa in care tot ceea ce credeai imposibil, se intampla. Mesajul, este unul simplu : priviti cu sufletul, nu cu ochii, caci el este mai puternic, si va iesi invingator din orice batalie. Va prezint povestea unei fete ce traieste mereu in nesiguranta, mereu mergand cu teama, mereu in intuneric , pasind timid pe vesnica sa cale fragila si subreda. Calea de sticla.

Avea sa fie inceputul, sau poate poate sfarsitul unui lung lant al slabiciunilor. Avea sa ma insoteasca de-a lungul drumurilor slab luminate, doar pentru a le intuneca definitiv . Avea sa fie singurul care ma vede completa si cu adevarat, sa imi descopere adevarata esenta. Ca mai apoi sa mi-o dizolve pana la ultima picatura in paharul de whisky arzator. In valuri ametitoare de iluzii malefice, pana imi pierd mintile si controlul. Din nou. Iar mai apoi sa imi dau seama, ca m-am lasat descoperita doar pentru a fi distrusa, si m-am lasat distrusa doar pentru a ma redescoperi. Mai intai a fost focul. Apoi a fost marea. Apoi am fost noi doi. Cred ca l-am lasat sa imi dea foc, doar pentru a putea renaste din propria cenusa. >> Aceasta lucrare contine scene de violenta fizica, pshihca si de limbaj.<<

Poezia. Arta de a vedea tot ce este mai frumos,mai stralucitor, in tot ce este mai urat si intunecat. - Gheorghe Palel

Joseph Arthas e doar un copil român de origine evreiască care trăieşte o viaţă normală si fericită in Timişoara anului 1938,implinind 10 ani. Aceasta e povestea cum Arthas a supravieţuit Războiului Mondial,destrămării "României Mari" si a familiei sale,dar cel mai mult,cum a supravieţuit Holocaustului... Inspirat din fapte si întâmplări reale.