„ -Și am iubit-o... Uneori mult prea acerb, alteori ușor apatic. - Dar niciodată așa cum a meritat, îl completă tânărul. Rămase pe gânduri și nu reuși decât să aprobe. - Trebuie să recunosc, a fost prea mult pentru mine, un ocean nemărginit de paradoxuri, de conflicte. Nu știam ce își dorea, nu aveam habar dacă măcar mă mai dorea pe mine. În acel moment tânărul sări în picioare și îl privi sever. - Dacă nu te-ar fi dorit, crezi că ar fi suportat toate astea pentru tine? îi urlă. Îi înțelegea reacția și, totuși, nu reuși să mai spună nimic. Totul era pierdut sub mantia trecutului, sub niște greșeli ireparabile. Nici cea mai aprigă dorință, la fel cum nici cele mai sincere scuze, nu ar fi adus înapoi ceea ce fusese cu totul pierdut. - Nu are rost să mai dezgropăm morții. Trecutul nu se mai întoarce, i se adresă placid, apoi părăsi camera. Îi mai putu zări doar umbra înaltă înainte să se prăbușească din nou pe fotoliul vechi. Fie trecutul mort sau nu, avea să bântuie fiecare clipă a existenței sale." Coperta: Xenomorphius

Mulțumesc cu mare drag, @TheresaWojcik pentru noua copertă! „El accentuă şi mai mult gestul lor prietenesc cu aşezarea celeilalte mâini pe strângerea lor, adăpostindu-i, preț de câteva secunde, palma ei tremurândă în căuşul palmelor lui bărbăteşti. Ea avea ochii ţintuiţi pe mâinile lor, iar el se uita la chipul ei, cu o teamă interioară ca nu cumva să-şi înalţe privirea aceea catifelată în ochii lui, ştiind că se afla în pericol ca acea privire să-i placă mult mai mult decât era admis. Şi da, viitoarea mămică, fără să-şi abandoneze sfiala şi catifelarea specifice privirilor ei, îşi ridică ochii în ochii lui cu cea mai grațioasă şi cerească manifestare pe care el nu le mai întâlnise niciunde. Simţămintele lui se bucurară de acea comuniune încântătoare a privirilor lor, însă raţiunea îl certă cu duritate că şi-a permis acea bucurie. Chiar și așa, pentru o clipă a fost ispitit să-i atingă șuvița blondă, ce-i ieșise din împletitura părului și îi mângâia obrazul drept, dorind să i-o ascundă în spatele urechii. Dar își respinse dorința, gândind că probabil ar fi speriat-o cu acel gest."

Are părul ud şi adunat în şuvițe rebele. E frumos. Mi se usucă deodată gura şi-mi trec repede limba peste buza de jos să... -Ai văzut ceva să-ți placă? îl aud parcă mai aproape. Copertă realizată de Lea Armstrong

Sara și Marius par a fi cuplul perfect, fără certuri între ei și care se iubesc până când moartea îi va despărți. Cei doi au o poveste frumoasă în spate, dar care a fost pătată de un anume secret. Relația lor se complică, iar dragostea dintre ei începe să dispară încetul cu încetul. Un anume cavaler, pe nume Edward, vine din țări îndepărtate, tocmai din Anglia, ca să uite de anumite griji și să facă voluntariat în spital. Este găzduit pe toată perioada șederii lui aici de doamna Ionescu, mama Sarei. Deși arogant și ușor insensibil, inocența pătrunde în viața sa și îi dă planurile peste cap.

VOLUMUL II Într-o lume în care este cunoscută doar iubirea pentru răzbunare, se naște un cuplu din păcat. Layla și Matthew, cele doua ființe incompatibile. Cei ce suntdin doua lumi diferite. Relația lor va fi extrem de complicată, cu dezamăgiri enorme din ambele părți. Vor suferi și se vor răni reciproc dintr-un singur motiv; dulcea răzbunare. Oare iubirea învinge chiar tot? Sau regulile vieții se schimba pentru cei doi? Vă invit să citiți a doua parte din Limitele Iubirii.

VOLUMUL ÎNTÂI Ura se îmbină cu iubirea, durerea se îmbină cu plăcerea, dorul se îmbină cu singurătatea. Întotdeauna visul lui Cerise a fost să învețe bine şi să ajungă la o facultate de renume, de unde îşi poate construi un viitor. Viața ei liniştită şi monotonă va prinde contur, iar adrenalina unei relații interzise o va acapara. Viaţa de care cu acum câteva luni s-ar fi temut, o schimbă radical atunci când Daimon intervine. Şarmant, periculos şi cuceritor, este pregătit să faca orice pentru a o ține în siguranță. Este, de asemenea, dispus să îl îndepărteze pe Apollo, milionarul de vârsta a doua şi totodată iubitul protector al lui Cerise. însă, ce nu ştie Apollo este că Daimon are un avantaj, fiind singurul bărbat pe care Cerise l-a iubit, îl iubeşte şi-l va iubi. Întrebarea este...vor lăsa cei doi toate obstacolele vieții să-i doboare? Sau sentimentele sunt prea puternice? ------------ V-aş ruga să nu judecați chiar de la primele capitole, deoarece cartea devine din ce în ce mai interesantă. Multumesc @IoanaDuta pentru coperta minunata.

Sunt un cadavru al simţământului ce umblă pe tărâmuri primejdioase ale minţii, mă scufund în nebunia mea şi mă las purtată pe valurile plăcerii de către el, demonul ce se plimbă liber prin mintea mea şi îmi controlează toate acţiunile. Sunt marioneta lui, prinsă în jocul distrugerii. Sunt a lui. Cover: Mara Karlberg #16 in Spiritual pe 23.05.2016 #8 in Spiritual pe 24.05.2016 #6 in Spiritual pe 26.05.2016

L-a cunoscut în momentul în care niciunul nu îndrăznea să mai ceară nimic de la soartă. Timpul nu trecuse peste ei, ci împotriva lor. Dar atunci când erau împreună, timpul nu părea să mai meargă. Lumea și trecutul nu mai conta. În ochii ei, el era ca un armăsar pur-sânge. Era sălbatic! Era dur! Era pasional! Era de neîmblânzit! Era de o frumusețe copleșitoare! Era pansamentul ideal pentru inima ei rănită! Era cel care avea să o învețe să trăiască... Sau cel care avea să devina mai important ca însăși viața ei...

Pulsul i se zbătea neîncetat la baza gâtului, dar ar fi murit înainte ca el să vadă neputința pe care ea o resimțea adânc în suflet. Era năucitoare puterea lui asupra ei. Fizică și psihică. Pieptul lui larg îi acoperea sânii ascunși bine sub materialul umed și murdar al maieului, privirea îi pătrundea adânc în inimă, și parfumul pielii amestecat cu cel al sudorii o intoxicau în cel mai păcătos mod. -Haide, Kelly, atât poți? Buzele lui erau atât de aproape de ale ei, încât tot ce ar fi trebuit ea să facă pentru a i le atinge ar fi fost să și le depărteze pe ale ei. -Ți-e teamă, nu? Nu ești deloc așa dură cum ai vrut să dovedești de la bun început. Nu ai tăria necesară în tine pentru a supraviețui alături de mine. -Nu am motive să demonstrez unuia ca tine de ce sunt în stare, îl sfidă ea, deși abia mai respira. Cimentul rece de sub ea, și corpul lui fierbinte de deasupra nu constituia unul din cele mai avantajoase mixuri. -De ce micuțo? O necăji el, făcând aluzie la diferența fizică dintre ei. -Pentru că nu am ce demonstra unui proscris.