This is by H28 on onedirectionfanfiction.com it's wonderful and I hope you like it as much as me. Recommended for 17+

Cam clișeică. Aceasta poveste ii aduce in prim-plan pe doi adolescenti: Alison si Luke. Alison nu este decat o alta fata depresiva care-si doreste o moarte cat mai rapida. De ce isi doreste sa moara? Isi doreste sa moara pentru ca s-a saturat sa fie carpa tuturor, una dintre marionetele societatii si principala bataie de joc. Dar ce este depresia? Dupa spusele lui John Green "depresia este un efect secundar al mortii". Depresia este acel loc atat de intunecat din care putini scapa cu viata. "Norocosii" acestia se intorc la vietile lor de rahat, continuand sa se minta ca sunt importanti si ca atunci cand vor muri oamenii le vor duce lipsa, dar se inseala amarnic. Moartea e cea mai buna solutie existenta. Ea nu este o curva la fel ca viata. Moartea e cea mai buna prietena. Iti pregateste un loc pentru vesinicie si cand ii auzi vocea soptindu-ti: "Vino la mine!", tot ce vrei e sa te duci in bratele ei si sa-i spui problemele tale asteptand sa te devoreze odata cu intunericul. Luke este un baiat profund, student la psihologie sociala. Oare viata lui Alison se va schimba cand destinul il va aduce in drum pe Luke -baiatul care ca o intelege si ca o va scoate afara din intuneric-? Veti afla doar citind aceasta carte. --------------------------------------------------- Coperta este facuta de @_suicide_ Psihologia socială = subdomeniul psihologiei care studiază comportamentul individual în context social. Ea încearcă să descifreze cauzele și natura comportamentului în situații sociale. Psihologia socială abordează două aspecte: impactul social asupra comportamentului individual și aporturile personale în inițierea și cristalizarea unor fapte sociale.

O zi rece, rece în înăuntrul meu, exact așa după cum mă obişnuisem. De ceva timp fericirea mea era bolnava, nu mai era ea, ceva diferit se întâmpla. Nu a mai rezistat si si-a luat rămas bun cu aceeaşi ochi căprui . Dar totuşi, ceva era schimbat. Era mai rece. Poate a fost doar o masca, ştiind ca vine sfârşitul, sau mă rog, că e pe aproape. Sau poate se schimbase? Nu o mai recunoaştem. Parca nu mai era fericirea mea. Acum poate e a altcuiva. Deşi o vad pe strada in toţi străinii ce îmi ies in cale, ştiu ca e imposibil. El e mort. Acesta de acum e o clona rea, care se joaca cu sentimentele mele. Nu, nu el e fericirea mea. Nu el de acum. Ma întreb, a murit si el odată cu fericirea mea? Daca da, as da orice sa-l mai strâng odată pe EL la piept. Pe vechiul EL. Acela sensibil, căruia ii pasa. As încerca sa îl readuc la viata cu iubirea ce i-o port. Dar, are vreun rost sa resuscitezi ceva mort deja?

"- In fiecare dupa-masa, la ora 5, la cafenea! Ce zici? am intrebat, privindu-l in ochi si oferindu-i un zambet timid. - De acord! mi-a raspuns, un zambet larg - tipic lui - facandu-si aparitia intr-o secunda. Mi-am simtit propriul zambet crescand odata cu al lui. Ohh, Doamne, da-mi putere!" Toata lumea stie proverbul 'Nu se stie niciodata de unde sare iepurele'. Dar un lucru este sigur! Kayla Lambert nu se astepta ca un proverb despre iepurasi sa-i schimbe viata intr-un mod atat de radical. Si totusi, cand acest iepuras te invita la o cafea si iti ofera sprijinul si prietenia sa, mai poti sa-l refuzi? Cu toate acestea, Kayla trebuie sa aiba mare grija in preajma lui, deoarece niciodata nu se stie ce se ascunde in spatele acestei inocente, aparent atat de pura. Mai multe detalii doar in... 'I'll carry you' , a George Shelley FanFiction. Drepturi de autor © 2013 IoanaaVeve