"I was hurting you and it felt amazing."

,,Eu stiu ce am vazut.Eu stiu ce s-a intamplat si cum.Eu stiu ce am simtit atunci.Nimeni nu intelege.Doar peretii acestia mizeri mi-au auzit urletele si mi-au vazut toata suferitnta.Nu sunt o criminala,nu sunt nebuna!''-Arya Carter Pentru Arya speranta nu exista.In fiecare seara isi imbratiseaza jurnalul,sperand sa moara pana a doua zi. Viata ei nu numai ca nu este roz ,viata ei este distrusa. Nimeni nu stie ce ii se intampla,intre cei patru pereti din camera rece a ospiciului.

Zander înfrunta realitatea , eu mă feream de ea . Eu zăceam singură în cameră , Zander era înconjurat de oameni . Zander nu visa , eu da . Eu nu iubeam , nici el . Dar ne-am găsit unul pe altul .

Un băiat inocent pe nume Xander se împrieteneşte cu Riley, cea mai timidă fată din clasa lui. Oare ce se află în mintea lui? Gandeşte chiar aşa inocent pe cât vrea să pară? Oare Riley se va ataşa de el, sau îl va respinge?

te vad ; te aud ; te simt ; totul este in capul meu

Totul poate fi dat peste cap într-o secundă. Universul își bate joc de tine până când te rătăcești și renunți să cauți o ieșire, ca apoi să îți trimită un alt suflet pierdut cu ajutorul căruia te regăsești tu și el. Dar drumul nu e niciodată lipsit de obstacole aproape imposibil de trecut. Tu alegi dacă continui sau renunți. Tu alegi între lumina ce poate fi găsită sau întunericul în care ești.

Negând realitatea, mult prea crudă pentru inimile atât de fragede ale tinerilor, Madeline Berenice, se închide în propria sa lume. Scrierile sale se învârt în jurul iubirii necondiționate, a compasiunii, cât și a sufletelor frumoase, luminoase, pline de viață, asemenea celui purtat de soldatul Liam Hoffman, a cărui trăsături sunt inspirație pentru tânără și devin aproape un tipar. Atât întâlnirea dintre cei doi în noaptea ploaioasa de noiembrie , cât și cele ce urmează, o fac pe Madeline să ia în considerare o posibilă atașare nevinovată față de el. Deși își dorește să simtă iubirea adevărată, se lasă condusă de teamă, neavând încredere în sine că ar putea iubi la cote maxime, fără ca unul dintre ei să sfârșească prin a fi rănit. Viața reală nu pare a fi o poveste, în percepția sa, și nu una cu final fericit. Însă, cunoscându-l pe el, tânăra se simte ca și cum ar face parte din una din poveștile sale, alături de cei mai frumoși ochi pe care i-a văzut vreodată. Iar poveștile sale tind întotdeauna spre un final fericit. © Toate drepturile rezervate

”Știu că mi-a mai rămas puțin timp. Vreau ca în acest ultim drum să trăiesc tot ce nu am trăit în douăzeci și unu de ani. Vreau să îmi îndeplinesc douăzeci și una de dorințe. Și vreau să te iubesc pe tine, necunoscutule, deși nu știu cine ești. Vreau să mă asculți, să trăiești cu mine, chiar dacă nu te-am văzut niciodată. Fiindcă te iubesc. Cu dragoste, Joyce” coperta e făcută de xhomicidium. ah, te iubesc.:3

în fiecare dimineață, ora 7.32, de luni până vineri, de la colțul blocului alăturat, apare ea. mereu, din acelaşi loc, la aceeaşi oră, cu aceeaşi direcție. Aceeaşi ea şi acelaşi eu, privind de la fereastră.