Scuze, mamă... Că sunt un eşec!

Totul este in potriva ta , tu ce ai face? #01-29.05.2017 #02-26.05.2017 #03-12.05.2017 #04-01.05.2017 #05-25.04.2017 #07-24.04.2017 #09-24.04.2017 #16 -22.04.2017 @adrianna345

Când ești prea cerebral, te temi să îți asumi riscuri. Te temi de nesiguranță, de dezamăgire, de eșec. Nu poți visa, nu poți iubi ceea ce inima ta alege. Și doar atunci când vei găsi pe cineva, suficient de bun și de nebun, încât să îți anihileze rațiunea, vei simți că trăiești. Până în acel moment, doar vei exista... © Allexis Christianne, 2016 În curs de rescriere.

Ava Russel este doar o tanara de nouasprezece ani ce aspira la o cariera in medicina. Visul ei este aproape de realitate cu fiecare zi ce trece. Studenta in anul I la facultate ea este increzatoare ca va fi cea mai minunata perioada din viata ei. Aparitia barbatului arogant, impunator si intimidant de care se ciocneste accidental este motivul pentru care planurile ei se modifica de la o zi la alta lasand necunoscutul sa o invadeze pe tanara studenta si totodata curiozitatea fata de acest barbat atat de complicat.

„- Nu te urăsc. Să spunem doar că sunt furioasă pe această putere a ta de care te folosești și care te-a ajutat pe parcursul drumului tău de trișor indolent ce ești. Fac o pauză și trag o gură mare de aer. Dar, așa cum tu ai puterea ta, și eu am dorința mea. Nu știu spre ce aspir încă, însă știu sigur că m-am săturat să mă întrepătrund cu această ură pe care mi-ai oferit-o şi cu care m-ai hrănit. - Ce vrei să spui? Crezi că mi-e frică de tine? mă întreabă, fiind vizibil relaxat şi cercetându-mi chipul. - Sunt nopți în care lupii tac și doar luna urlă, domnule. Și poate că am trecut prin câteva eșecuri, dar am găsit lumină în întuneric."

FINALIZATĂ Când visele ţi s-au prăbuşit de pământ şi s-au spart, vrei să rămâi pentru totdeauna în iluzia siguranţei şi a echilibrului pe care ţi-ai creat-o. ❞Nu îmi este teamă de nimic, pentru că am trăit toate coșmarurile pe care le-am avut vreodată.❞ Beverly este o adolescentă greu încercată de viață. Când nici măcar nu mai spera să-și revină, în casa ei apare Kaleb, care îi arată, fără să știe, că viața înseamnă mai mult decât existență. Că înseamnă iubire, fericire, provocări și că, în final, fiecare clipă merită trăită. Carte inspirată de „Mare Tranquillitatis" scrisă de Katja Millay. Cover credits: @Dianne4Stars © 10.08.2017. © 2019 Avelina W. Toate drepturile rezervate Orice reproducere parțială sau totală a acestei lucrări fără acordul prealabil al deținătorului de drept este strict interzisă și penalizată conform legii în vigoare.

Cartea este publicată, iar pe site sunt postate doar primele capitole! ❝Alek obișnuia să zâmbească, acum aproape că nu-și descrețește niciodată fruntea. Zhavia zâmbește în stânga și în dreapta până te scoate din sărite, refuzând să se încrunte. Alek obișnuia să lupte, acum preferă să fie un simplu spectator. Zhavia luptă în fiecare zi, chiar și atunci când nu mai are pentru ce. Alek și-a consumat toată dragostea, iar acum i-a rămas doar ura. Zhavia iubește - răsăritul, orele târzii, ciocolata, copiii -, sau așa lasă impresia. Alek a avut inima frântă și, atunci când a lipit-o la loc, a încurcat bucățile. Zhavia n-a scăpat nici ea de o inimă frântă, dar a manevrat cu grijă bucățile atunci când le-a adunat. Și, cu toate astea, când sunt unul în preajma celuilalt, masca lui Alek cade, iar Zhavia își dă seama cât de multe fisuri i-au scăpat neobservate. Niciunul dintre ei nu vrea să fie văzut așa cum e cu adevărat, dar Alek spune lucruri care o fac pe Zhavia să se încrunte; iar Zhavia spune lucruri care-l fac pe Alek să zâmbească și poate că drumul de la cine naiba ești până la te iubesc nu e chiar atât de lung, dar cu siguranță e... denivelat.❞ Copyright © 2018 A. Stephanie

Tăcut. Ea vorbește prea mult. Impulsiv. Ea gândește prea mult. Indiferent. Ei de ce îi pasă atât de mult? Când Nissanul oprește în dreptul casei numărul 13, Universul decide că viața placidă a Rheei are nevoie de puțină... viață. Veșnic e cuvântul pe care îl capătă în decursul fiecărei zile. El. Nu ziua. Nu ea. Doar el. © Toate drepturile rezervate, BiianccaE noiembrie 2017

Depresiva si anorexica, pierduta si singura, astea sunt starile pe care le simte Ann' in urma pierderii mamei ei si a abuzurilor tatalui. Obligata sa faca lucruri pe care nu le dorea, Ann' cedeaza la final si ajunge inchisa in Losture, institutia pentru oameni cu boli fizice si mentale. Nu mai vede nici o lumina, sperantele ii sunt pierdute, asta pana cand apare el. Harry reprezinta lumina si caldura si atunci cand cei doi se intalnesc, incepe o lupta apriga intre lumina si intuneric. O sa reuseasca Harry sa o salveze pe Ann' din mrejele depresiei si a bolii, sau e mult prea tarziu pentru asta? Harry Styles & Emily Rudd 2016 Coperta facuta de Methelittlecreepy, iti multumesc mult din nou! #17 - 13. 10. 2017 #8 - 22. 11. 2017 #3 - 19. 12. 2017