PUBLICATA Am deschis ușa, iar tot ce am văzut erau sticle peste tot, aruncate pe jos prin toate colțurile camerei de zi. La nici două secunde de când am intrat în locuință, l-am zărit pe Justin care părea mai nervos ca niciodată. Arunca cu tot ce îi venea la mână prin casă și țipa de mama focului. Văzându-l în starea de ebrietate în care era, am alergat spre el, prinzându-l de mână ca nu cumva să mai spargă vreo sticlă care să ajungă cine știe cum prin apropierea corpului meu și să mă rănească. - Justin, ce tot faci? Calmează-te! am țipat la el, încercând să îi imobilizez ambele mâini. - Ce-mi faci tu, Lara? Asta e întrebarea, îmi țipă în față, apropiindu-se primejdios de mine. - Tu ești cel care a dat casa cu susul în jos! Ce e cu tine?! m-am răstit, dându-i drumul la mâini. - Las-o baltă. Nu vei înțelege niciodată... Justin avea ochii sângerii din cauza băuturii încât zici că era cu totul altă persoană. - Singurul care nu înțelege ești tu. Și asta pentru că ai băut prea mult! i-am reproșat, apoi am plecat în cameră. Coperta: EllyEliza

În structura mea, adrenalina mi-e vitală precum un component ilustru şi mă agit pe locul meu sprijinându-mi coatele de genunchi. Singurul fapt căruia îi datorez scuze este iubirea, căci n-am avut timp de ea. Trag fermuarul combinezonului şi rotesc cheia în contact. Motocicleta porneşte şi îmi petrec piciorul drept dincolo de ataş. Mila asfaltului e singura ce ține sufletul încătuşat între pereții din fier şi pistoanele ce pulsează cu duritate lovind şi rănind. Citiți doar dacă sunteți dispuşi să treceți cu vederea greşelile pe care le veți întâlni. Într-un viitor îndepărtat o voi edita.