Trebuie să ciţiti intâi Maşina de ingheţată. *nu citiţi după miezul nopţii.* Povestiri de groază #4

Povestea scurtă a lui JJ, o fată bântuită de voci. Ea a murit, dar Vocile nu. Sunt una din ele și am venit aici ca să vă spun povestea ei și, oh, ce poveste frumoasă, atât de frumoasă.

Să trăiești necesită multe sacrificii și muncă îndelungată. Odată cu viața apar responsabilitățile, visele pe care nu le poți atinge și sentimente de care preferi mai degrabă să te desparți. Dan Smith nu a cerut nimic din toate aceste lucruri. A fost o pură întâmplare că a apărut în această lume și va fi o pură întâmplare când va dispărea. Nu a șifonat niciodată pătura existenței și când va sări de pe acoperiș, va avea grijă ca aceasta să rămână la fel de netedă precum a și fost întotdeauna. Un singur lucru i-a rămas de făcut, înainte să își ia adio de la bătăile inimii lui. O ultimă scrisoare ce are drept destinatar o persoană cu care nu a vorbit niciodată până atunci. Ultimele sale cuvinte au fost mâzgălite pe acea foaie cu speranța că Mara, de profesie bibliotecară, va renunța la dorința copilăroasă de a scrie cărți. „Sunt oameni ce îți dau speranțe false, Mara. Scriitori nu sunt nimic altceva decât conspirații.” ©2014-2015 Krantzzy All Rights Reserved Cover made by: qmercury

Dacă ar fi să alegi între libertatea ta și libertatea tuturor, cu prețul libertății tale, tu ce ai alege?

Atunci când o ploaie de toamnă a ajuns în Manhattan, a adus cu ea toate pericolele posibile în acelaşi cartier din New York. Iar aceste pericole erau conştiente de faptul că au semnat pactul către autodistrugere. Răzbunarea a fost plînuită timp de cincisprezece ani, pe baza unei promisiuni. Promisiune care nu a fost făcută la întâmplare, ci din contră, a fost făcută în momentul oportun. Învălmăşeala care se produse în cartier a fost numai un obstacol care ar fi putut să o împiedice în drumul ei. Existau oameni care conduceau, şi oameni care erau conduşi. Democraţia nu era calea ca să ajungi sus, ci câştigarea statutului prin forţă. Ei bine, nimeni nu s-a aşteptat ca cineva să ridice un deget, cu o dorinţă atât de ascuţită, care prinsese rădăcini, şi să facă atât de multe; doar privind lumea din jurul ei, îi citea pe toţi ca pe o carte. Chiar dacă intenţiile ei nu erau ghidate numai de o răzbunare dezastruoasă, cu puţin ajutor din partea oamenilor transformaţi în cenuşă drumul va fi asigurat. Întrebarea însă e alta: există curajul necesar de a păşi într-o lume în care toţi cei iubiţi devin ţinte? © rrammstein

Probabil că vă întrebaţi ce este sinestezia. Sinestezia e o boală... - Nu! Sinestezia nu e o boală! strigă Rachel. Dar nimeni nu va înţelege niciodată.

Toţi au crezut că îi vor putrezi oasele în spitalul de nebuni, dar toţi s-au înşelat. Acum e liberă din nou, cu un singur gând în minte. Răzbunarea e o târfă.