Un accident i-a adus impreuna...dar sunt atatea lucruri care ii despart.

Cartea este în curs de editare. Al doilea volum poate fi citit fără nici o problemă, fiindcă legaturile cu primul volum nu sunt foarte mari. "Poate că nu te-am căutat destul. Sau poate că mi-a fost frică să o fac. Dar îți jur, că atunci când te-am văzut după atât de mult timp, m-am gândit că visez, că visez din nou, că te iubesc din nou. M-am gândit că tu nu ai știut niciodată cine sunt, că nu îți va mai păsa după câțiva ani, mă vei uita. Eu nu te-am uitat." -Chase „ M-am gândit că m-ai uitat și mă durea că și eu încep să te uit. Când nu vorbești despre anumite lucruri, ai renunțat deja la ele. Începi să le uiți. Nu am vrut să o fac, dar s-a întâmplat și în cazul tău. Poate că dacă nu ne-am fi revăzut, aș fi uitat să te mai visez. Nu e un sindrom, nu e plata pentru ajutorul pe care mi l-ai dat. Este doar dragostea pe care ți-o port. Poate că dacă m-ar fi ajutat altul nu l-aș fi iubit. Fiind tu, nici măcar nu mă doare s-o recunosc, dar te iubesc." -Anelise

Ea îşi privea apatic viitorul, el nu reuşea să cuprindă prezentul. Ea îşi detesta trecutul, el era ignorant în faţa a tot ceea ce îl înconjura. Ea dispreţuia eşecurile, el era cel mai mare eşec al vieţii sale. Împreună se respingeau, separaţi se atrăgeau. Reyna Maxwood nu s-ar fi gândit niciodată că atracţia pentru cineva o poate înălţa deasupra cerului, dar în acelaşi timp îi poate destrăma universul. Tânăra avocată, la cei douăzeci şi şase de ani ai săi, nu îşi poate permite nici un eşec , dar întâlnirea cu Nathan Atwell pare a fi însuşi cel mai mare eşec al vieţii sale. Nathan Atwell reprezenta însuşi un complex al firii umane. Rece, tăcut şi cu un caracter acerb şi impulsiv, acesta se dovedeşte a fi o întreagă enigmă. Tânărul afacerist cu o reputaţie impecabilă, se dovedeşte a fi un maestru în arta seducţiei, dar în acelaşi timp un novice în cea a iubirii. Copertă: @xenomorphius Toate drepturile rezervate, Devona R. Hawkins.

PUBLICATA Am deschis ușa, iar tot ce am văzut erau sticle peste tot, aruncate pe jos prin toate colțurile camerei de zi. La nici două secunde de când am intrat în locuință, l-am zărit pe Justin care părea mai nervos ca niciodată. Arunca cu tot ce îi venea la mână prin casă și țipa de mama focului. Văzându-l în starea de ebrietate în care era, am alergat spre el, prinzându-l de mână ca nu cumva să mai spargă vreo sticlă care să ajungă cine știe cum prin apropierea corpului meu și să mă rănească. - Justin, ce tot faci? Calmează-te! am țipat la el, încercând să îi imobilizez ambele mâini. - Ce-mi faci tu, Lara? Asta e întrebarea, îmi țipă în față, apropiindu-se primejdios de mine. - Tu ești cel care a dat casa cu susul în jos! Ce e cu tine?! m-am răstit, dându-i drumul la mâini. - Las-o baltă. Nu vei înțelege niciodată... Justin avea ochii sângerii din cauza băuturii încât zici că era cu totul altă persoană. - Singurul care nu înțelege ești tu. Și asta pentru că ai băut prea mult! i-am reproșat, apoi am plecat în cameră. Coperta: EllyEliza