Romanul este publicat la editura Quantum. Dragostea este otravă, iar otrava ucide. Ceea ce unul simte, celălalt neagă cu vehemență. Ea nu crede în iubire, el nu se poate sătura de acest concept. Aleg să se descopere cu ajutorul pianului, se resping prin acordurile viorii, se predau unul celuilalt prin muzică. Oare există speranță pentru el și încredere pentru ea? Ethan și Charlotte sunt protagoniștii unei povești despre o iubire imposibilă în termeni morali și atât de posibilă în lumea lor. © Această carte este protejată prin copyright. Reproducerea integrală sau parțială, precum și alte fapte similare săvârșite, cum ar fi plagiatul, fără permisiunea scrisă a deținătorilor copyrightului (Mădălinei Alexandru și editurii Quantum Publishers) reprezintă o încălcare a legislației cu privire la protecția proprietății intelectuale și se pedepsesc penal și/sau civil în conformitate cu legile în vigoare. Copertă realizată de @laurettestowsky. Locul 33 în categoria Dragoste (2.03.2017).

După un pas important, făcut la o vârstă prea fragedă, Eva pune piciorul în prag și părăsește Sydney-ul, în căutarea unei vieți noi în Manhattan. Niciodată nu ar fi crezut că asta va veni la pachet cu un vecin petrecăreț, necioplit, care-i ațâță viața, încă din prima seară în New York. Însă Christian se dovedește a fi o enigmă intrigantă, poate prea intrigantă, pe care vrea cu toată puterea să o deslușească, chiar dacă prețul este suferința. Toate drepturile rezervate ©LaraBlais 2016

Negând realitatea, mult prea crudă pentru inimile atât de fragede ale tinerilor, Madeline Berenice, se închide în propria sa lume. Scrierile sale se învârt în jurul iubirii necondiționate, a compasiunii, cât și a sufletelor frumoase, luminoase, pline de viață, asemenea celui purtat de soldatul Liam Hoffman, a cărui trăsături sunt inspirație pentru tânără și devin aproape un tipar. Atât întâlnirea dintre cei doi în noaptea ploaioasa de noiembrie , cât și cele ce urmează, o fac pe Madeline să ia în considerare o posibilă atașare nevinovată față de el. Deși își dorește să simtă iubirea adevărată, se lasă condusă de teamă, neavând încredere în sine că ar putea iubi la cote maxime, fără ca unul dintre ei să sfârșească prin a fi rănit. Viața reală nu pare a fi o poveste, în percepția sa, și nu una cu final fericit. Însă, cunoscându-l pe el, tânăra se simte ca și cum ar face parte din una din poveștile sale, alături de cei mai frumoși ochi pe care i-a văzut vreodată. Iar poveștile sale tind întotdeauna spre un final fericit. © Toate drepturile rezervate

Acum, în miez de noapte, îți spun că dacă mi-ar fi fost mie adresată întrebarea reporterului aș fi răspuns simplu. Fără timp de gândire, fără lingușeli și cuvinte mari spuse din dorința de a fi iertat: „Sunt un om nemuritor, iar ea e șansa mea la moarte.". ©MayraOrdish

Înițial, am perceput-o ca pe o simplă siluetă feminină în marea de oameni ce trecea prin stângă şi dreapta mea. O pană în bătaia destinului, dar se pare că destinul a oprit-o în palma mea. Mi-a dat şansa să sparg iluzia acelui chip frumos şi acelui zâmbet fugar. M-am apropiat de ea cu paşi măruți, am încercat să-i deslușesc misterul ținutului neatins. Părul ei închis la culoare miroase a frig şi mătăsos precum un pat pe care mi-aş petrece fiecare dimineata şi în care mi-aş înfinge degetele doar pentru a simți textura fină si distinsă. Ochii ei, la fel de negrii precum o noapte fără stele şi dominată din când în când de o anumită sclipire ca o luna în miniatura pe bolta întunecată a irisului, încă îmi bantuie serile. Buzele ei, mereu rosii ca sângele, purtau semnele unor şoapte nerostite, a unui regret, a unei mărturisiri înfrănate. Pielea ei, de porțelan viu, încă duce ruşinată semnele unui trecut dificil. Şi totuşi, şahul este pentru inimi puternice, ce ştiu că eşecul nu este o opțiune. Dar destinul este un jucător mai bun ca fiecare dintre noi. Am muncit să dezbin şi să cuceresc jocul de şah, doar că să cuprind în mâini regina. Dădeam viața şi contur cele mai ascunse creație pe care sufletul meu o putea concepe. Dar s-a întâmplat ca într-o zi să privesc cum creația mea s-a prăbuşit peste mine asemenea unui munte. Atunci, scuturandu-mă şi ridicându-mă din ruine, am găsit-o privindu-mă din picioare cu ochii aceia melancolici cu care mă obisnuisem să ii examinez strălucirile în fiecare dimineață, prânz şi seara. Dezamăgirea a fost tot ce am descoperit in ei. Rămăsesem mut. Nu mă puteam plânge, nu mai aveam lacrimi să sufar iar amarul se intensifica cu fiecare gura de aer. Iar tot ce a putut ea să spună a fost:" Nu cunosc iubirea ca pe ceva etern."

Eva Rood își iubește foarte mult tatăl, preot într-o biserică din Renton, Washington și pentru a-l putea ajuta cu problemele de sănătate și cu obligațiile pe care el le are față de biserică, ia decizia de a amâna primul an de facultate. Ceea ce părea o decizie inofensivă se transformă în începutul unei vieți diferite, pentru că în acea după-amiază de vară, Eva observă de pe veranda casei noii vecini, ieșiți cu desăvârșire din tiparul cu care ea este obișnuită. Dark Of The Beauty © Toate drepturile rezervate Aiddda, 2016.

Se spune că legendele pot conţine un sâmbure de adevăr. Când Cashmere Sermonia - o înrăită aventurieră în vârstă de 22 de ani - porneşte într-o nouă călătorie în Gold Coast, Australia, simte pe pielea ei ce înseamnă să ai curiozitate de mărimea unui munte. Mânată de dorinţa ei aprigă de a afla lucruri noi şi de misterioasa poveste a vrăjitoarei Ursula, Cashmere reuşeşte să se bage în belele atât pe ea, cât şi pe noul ei prieten, Athan. Vor reuşi cei doi să parcurgă obstacolele care îi aşteaptă? Vor supravieţui pericolelor, sau vor muri încercând să se salveze? ''Sufletul unui om este plin de necunoscut. Nici măcar oceanul nu se poate compara cu el''- Athan Carter ''Oceanul mă sperie. Este la fel de misterios ca tine.'' - Cashmere Sermonia Toate drepturile rezervate: @Nobu-chan [ 2016 ]

„Într-o zi sper să te uiți la mine exact cum ți-ai privit țigara în acel moment: ca la cel mai bun lucru care ți se poate întampla." 4.04.2016-#9 proză scurtă 5.04.2016-#5 proză scurtă 6.04.2016-#3 proză scurtă 10.04.2016-#2 proză scurtă 17.04.2016-#1 proză scurtă

"Ăsta e liceul. Locul în care ai o etichetă, care dispare și apare în funcție de faptele comise, iar fiecare om e bine venit să îți atribuie calități și defecte mai mult sau puțin reale. Lucrul cel mai grav este că tu nu ai idee despre ceea ce cred alții despre tine; aici doar intuiești după comportament sau privire. Și un lucru și mai grav este acela că eticheta e molipsitoare. Cum ai intrat în liceu, te simți dornic să atribui și tu la rândul tău cât mai multe, cu sau fără să fii conștient de asta." Un roman despre maturizare, tinerețe și primii fiori ai dragostei. Câștigătoare The Wattys2016, categoria Lecturi Captivante! In curs de editare Finalizată

- Ce i-ai facut? - Nimic. E fericita. Asa fericita ca nu isi aminteste de nimeni."