#1 în Ficțiune Adolescenți Crystal Cooper este fata cuminte, tocilara fără prieteni pe care toată lumea o batjocoreşte. Max Reed este băiatul rău, care umblă doar cu grupul lui şi nu acceptă ca alții să îl vorbească de rău. Sunt total diferiţi, şi poate că de asta sunt aşa atraşi unul de altul. Dar nu totul este roz. Max trăieşte într-o viaţă periculoasă chiar şi pentru el, iar când Crystal intră în ea, totul o ia razna. Dar Max trebuie să o salveze, nu? all rights reserved. FOARTE multe greșeli gramaticale, știu! Dacă va deranjează, opriti-va din citit :)

IN EDITARE. DECIZIA E A TA, DACA VEI CITI IN CONTINUARE. Capitole editate: "Costum si cravata"; "Dragoste și cărți"; "Craciunul"; "Inghet". Oamenii iubesc cărțile. Nu pentru că se scufundă într-o altă lume, ci pentru că pot trăi viața pe care niciodată nu au avut-o. Pentru că acolo găsesc fericirea fără foarte mult efort. Personajele sunt cele care suferă, nu ei. Ăsta este motivul lor. Oamenii iubesc greșit cărțile. * Anthony. Conceptul lui era o schiță vagă și neterminată. Percepea realitatea doar în modul pe care și-l alegea el și refuza o altă ciornă cu idei noi. Chiar și atunci când acel polițist ne-a oprit în București, a făcut tot posibilul să ne bage în belele. Trăia pentru asta. Pur și simplu nu vroia să înțeleagă. Așa am petrecut o noapte în arest, dar vă voi povesti despre acest lucru cu altă ocazie. El iubea căldura. Cred cu tărie că acesta e motivul pentru care ne-am întâlnit într-o seară racoroasă, când soarele se ascundea leneș după conturul cerului. Să descopăr persoana care se afla dincolo de costumul albastru și cravata neagră, ce imprimă pe retina oamenilor: „sunt independent, n-am nevoie de tine”, a devenit un hobby... și ceva mai mult de cât atât. * Cu speranța că vei citi într-o zi această carte și-ți vei aminti despre ea cu un zâmbet nostalgic, Cu drag, Shay. ©2013-2014 Krantzzy All Rights Reserved Orice reproducere, totală sau parțială, a acestei lucrări, fără acordul scris al scriitorului, este strict interzisă. Cover made by @ametistiq

- Nu plânge, te rog! Nimic nu mai poate fi schimbat... - Dar te iubesc! El se întoarse cu spatele. Pusese mâna pe clanță, dar nu îndrăznii să iasă. Se întoarse rapid și strânse în brațe . O lipi efectiv de pieptul lui încât îi auzi bătăile inimii. Inimile lor băteau împreună. Amândoi aveau lacrimi în ochii.. nu credeau că o să se despartă vreodată. - Așa dai tu cu piciorul la tot? țipă ea dând cu pumnii în pieptul lui El nu răspunse Îi mai spuse un singur lucru, ce o făcu să fie mai calmă pe moment. - Să nu mă uiți...Şi plecă.. De atunci lumea ei e ruinată, și singurul care-i știe acum durerea e jurnalul. Mii de vise, mii de pete de culoare pe foaia alba a vieții, sute de săruturi furate..acum toate erau spulberate ca nisipul de vânt. Își dorea sa dispară. Şi cel mai mult își dorea să-l uite … acum ăsta era visul ei.. dar va fi de ajuns să-și piardă credință în visul ei, chiar și o singură secundă, pentru ca acesta să se sfărâme în mii de cioburi. Privea în jur, tot ce vedea era legat de el. Orice bucățică din lumea ei, îi amintea de el. Şi cu toate astea, le-a așteptat, le-a așteptat două veri consecutiv. Credea că minte. Că o minte, dar el și-a ținut promisiunea, și nu s-a mai întors niciodată. Lacrimile au continuat să apară, iar suferința fetei nu a dispărut. Dar timpul a fost analgezicul rănilor ei, cu timpul a reușit ușor-ușor să treacă peste. Pur si simplu renăștea. Dar încă îl mai ținea minte. De atunci si-a jurat ca îl va urî pentru totdeauna, dar ura va putea persista și în prezența lui? Drepturi de autor © 2013 _Giggle

,,Crezi în tine , chiar dacă toţi te-au abandonat " ! ,, Fă muzică pentru toţi , fiindcă unii te vor aprecia " ! - Asta o să fac , promit ! i-am spus în timp ce am simţit nişte buze reci , presându-se peste ale mele . - Acum du-te , Amy ! Eu voi fi bine . mi-a spus luând-o la fugă prin mulţime . - Nu mă lăsa aşa ! am zbierat cu toate că era imposibil să mă audă ...

Sa te trezesti intr-o lume din care nu faci parte,simtindu-te singura iti respiri si ultima putere din viata.Asta inseamna mult la cei 17 ani ai mei,iar schimbarea de la "Anne cea veche " si "Anne cea noua " e una plina de mistere.

Inima iti moare atunci cand persoanele pe care le iubesti pleaca,dar lacrimile amare cu care iti patezi constinta te fac mai puternic.Acea putere care nu o gasesti in amintiri ,ci in sufletele lor care sunt ascunse undeva prin razboi pregatiti sa te apere.Insa intrebarea care te macina este "Esti sigur ca esti pregatit pentru asta ?".