Micuţa scriitoare din spatele ecranului are mai multe păreri decât îşi imaginează omenirea. Poate că măcar aici va putea să îşi expună sufletul bătătorit de timp şi să îşi evidenţieze gândurile zdrenţuroase.

Larisa este o fata de 15 ani a carei viata nu ere tocmai roz. Iubitoare de senzații tari si fara vreun fel de regret isi trăiește viata la maxim. Dar oare unde se ajunge cand inconstienta fetei atinge cote mult prea înalte?

Orice lucrare merită o părere, orice scriitor merită sfaturi, orice om merită o şansă. Am început să scriu această lucrare cu gândul de a ajuta, dar niciodată nu mi-am imaginat că o să ajung să scriu atât de multe păreri, să primesc atât de multe voturi şi atât de multe cereri. Aceasta este cartea scriitorilor, nu a mea.

Pământul se învârte în universul nostru. Atât de mult încât se întâmplă să fim buimăciți de mișcările lui. Mici cum suntem, simțim măreția inimii noastre, respirația continuă , pură dovadă a faptului că încă suntem capabili să funcționăm. Dar ce se întâmplă atunci când mintea se opune? Când gândurile preiau controlul? Când libertatea vieții te închide în capcana sa? Vom ști sau nu, vom trăi sau nu, dar trebuie să existe mereu o cale de a respira.

[Nota:acesta este partea a II-a.Prima se numeste simplu:"Clubul Mortilor"] Viata de vampir se dovedeste a fi plina de surprize de toate felurile.Cu o tinta deasupra capului, un suflet pereche plin de secrete si mister si o slujba la un club pentru fiinte supranaturale,nu pot spune ca viata mea e plictisitoare.Un lucru e naspa totusi: alcoolul e inutil.Adica telea,cu ce ma mai fac eu lata acuma?Stiu, stiu, n-ar trebui sa imi fie mintea la alcool si la betie atunci cand suntem pe picior de razboi cu vrajitoarele, avem pe cap un viitor rege care pute ca un mar stricat(figurativ vorbind...desi daca ma gandesc mai bine....) si o gramada de intrigi si povesti ascunse....Vreau o aspirina ca incepe sa ma doara capul si pe bune de n-as vrea sa ma imbat ca lumea si sa aiurez, doar pentru cateva momente fara stres....

Era o seara ca oricare alta...o petrecere ca oricare alta...o betie ca oricare alta...insa nu si acelasi drum spre casa. Alcoolul creaza multe lumi si am vizitat unele care v-ar uimi, dar de data aceasta nu cred ca-mi imaginam ca eram pe cale sa fiu violata de un aurolac sau ce mama lui era, si cu un tip palid cu ochii rosii care se uita la mine de pe partea cealalta a strazii. Ce mai astepta, oare? Sa-i fac o pancarda pe care sa scriu mare de tot AJUTOR? Ma pregateam sa strig sa ma salveze, dar tocmai atunci a disparut, iar eu mi-am inchis ochii, incercand sa-mi controlez lacrimile care amenintau sa cada.