*Povestea continuă cu partea a 2-a* Ce se întâmplă atunci când părinții tăi mor și nimeni nu știe cum și de ce, iar tu ești trimisă la orfelinat? Dar când te îndrăgostești de persoana nepotrivită și totul începe să fie un haos? Răzbunare, e tot ceea ce-și dorește. Dar oare dragostea e mai presus? ***Partea 1 are nevoie de editare și conține greșeli de exprimare și ortografie.*** ©Toate drepturile rezervate

"Sunt bine, mamă. Îți jur. Crede-mă. Chiar sunt bine."

"Lexi?" Întreabă el punând mana peste obrazul meu,dar eu mă m-am tras și m-am ridicat de pe pat. "T-tu ai fost în tot acest timp? Tu Îți dai seama ce spui?" Îl întreb eu enervata și trădată în același timp. "Înțelege ca nu am vrut sa te pierd." "Nu ai vrut sa mă pierzi? Dar nu te-ai gândit ca m-ai răniți ascunzând acest secret? Nu iti dai seama cât de grava este situația în acest moment? Tu ești cel din cauza căruia am dus viața aia oribila în orfelinat! De asta simțeai acea mila pentru mine. De ce? De ce nu mi-ai spus? " am zis eu urcând tonul din ce în ce nai sus ajungand ca în ultima propoziție sa tip la el. "Pentru ca...la naiba! Te iubesc ! Si ti-am zis ca nu vreau sa te pierd !" Spune el și se ridica de pe pat incercand sa ma prindă de mana ca sa mă tragă lângă el ,dar am fost mai rapida decât el și m-am dat trei pași în spate. "Nu..."