Micuţa scriitoare din spatele ecranului are mai multe păreri decât îşi imaginează omenirea. Poate că măcar aici va putea să îşi expună sufletul bătătorit de timp şi să îşi evidenţieze gândurile zdrenţuroase.

Visele sunt ca îngerii: Țin întunericul la depărtare. Dar cât poți ține speranțe vii? Cât să stea un înger fără să zboare? ©BreathWords

Volum de poezii "În versul cel nemuritor, Se-ascunde-o lume de culoare Şi cum e vântul călător, Aduce-n zbor numai splendoare! Şi dintre-atâtea scrise rânduri, Sublim, se naşte-o poezie Fixată-ntr-un tablou de gânduri, Un Univers de măreție! Doar arta cheamă artă, Atrăgând spre nemurire, Nu-i nicidecum idee moartă, Când se pierde-n preamărire! Strofa-nchide tot, ermetic, Vise lungi şi-adevărate, Cuprinzând suflu poetic, Printre rime parfumate!" -Suflu poetic, @MihaelaMya-

Oare chiar mă cunoști? Poți să vezi lacrimile dincolo de zâmbetul meu fals? Poți să știi câte nopți nu am dormit gândindu-mă că ar fi mai bine să mor? Poți să știi cât sufăr în fiecare zi, pentru că nu sunt așa cum vreți voi să mă vedeți? Ei bine, când vei știi toate astea, atunci vei putea spune că mă cunoști cu adevărat. Până atunci nu te preface că îți pasă de mine. Mai bine lasă-mă singură, îmi e mai bine așa.

„ -Și am iubit-o... Uneori mult prea acerb, alteori ușor apatic. - Dar niciodată așa cum a meritat, îl completă tânărul. Rămase pe gânduri și nu reuși decât să aprobe. - Trebuie să recunosc, a fost prea mult pentru mine, un ocean nemărginit de paradoxuri, de conflicte. Nu știam ce își dorea, nu aveam habar dacă măcar mă mai dorea pe mine. În acel moment tânărul sări în picioare și îl privi sever. - Dacă nu te-ar fi dorit, crezi că ar fi suportat toate astea pentru tine? îi urlă. Îi înțelegea reacția și, totuși, nu reuși să mai spună nimic. Totul era pierdut sub mantia trecutului, sub niște greșeli ireparabile. Nici cea mai aprigă dorință, la fel cum nici cele mai sincere scuze, nu ar fi adus înapoi ceea ce fusese cu totul pierdut. - Nu are rost să mai dezgropăm morții. Trecutul nu se mai întoarce, i se adresă placid, apoi părăsi camera. Îi mai putu zări doar umbra înaltă înainte să se prăbușească din nou pe fotoliul vechi. Fie trecutul mort sau nu, avea să bântuie fiecare clipă a existenței sale." Coperta: Xenomorphius

"Unde spiritul meu cosmic se luptă cu raţiunea şi materialul." Imaginea coperţii nu îmi aparţine. Toate drepturile rezervate © 2015 by xenomorphius

Dorian Brad se simte prins ca într-un laț între o necruțătoare boală, nevoia de a-și proteja familia și ura pentru snobii colegi din liceul unde s-a transferat cu o bursă de merit. Din afară, Emma Holding pare frumoasă, bogată și populară. Secrete întunecate se ascund însă în spatele măștii pe care o poartă cu grijă. Întâmplarea îi aduce împreună într-o noapte, în împrejurări diferite față de cele cu care erau obișnuiți. Și deși împart aceeași sală de clasă de mai bine de o jumătate de an, pentru prima oară se vor privi cu adevărat unul pe celălalt într-o cu totul altă lumină.

O serie de crime violente au loc în New York, iar agentul Nick Ferras împreună cu tânărul Bred Leroy, proaspăt absolvent al Academiei de Poliție, sunt provocați direct de acest criminal, prin intermediul victimelor sale; victime însoțite întotdeauna de un bilet scurt. O organizație criminală fără nume și-a început activitatea, transformând totul într-un joc cu numărătoare inversă. Când numărătoarea ajunge la zero, organizația ajunge în punctul în care nu mai poate fi oprită. Va reuși Nick și echipa să îi oprească sau va da greș în lupta lui pentru dreptate? Iar când taberele se schimbă, care parte va ieși victorioasă: dreptatea sau fărădelegea?