Poveste evidențiată de Ambassadors International. Lydia Jones este o femeie cu un caracter puternic și o dorință arzătoare de schimbare. Cu doi ani în urmă și-a părăsit în secret orașul natal, alegând să se mute în New Orleans, Louisiana, unde umbrele trecutului aveau să o lase în sfârșit în pace. De aproximativ șase luni și-a găsit un loc de muncă unde poate spune în sfârșit că se simte acasă. Lucrează într-un bar pe Bourbon Street, unde se află singurul lucru care, după ani de zile, a reușit să îi atragă atenția. Încă de când lucrează în acel bar, în fiecare zi, la aceeași masă, un misterios bărbat comandă tot timpul aceeași bautură. Cu toții îl cunosc, și totuși nimeni nu îi știe numele. Nu vorbește, nu zâmbește niciodată, singurele vorbe pe care le auzi din gura lui fiind "încă un shot, te rog". Lydia nu își amintește cât timp a trecut de când nu avea un scop. Dar după atâta vreme, l-a găsit. Văzând suferința pe care nimeni nu o vedea în spatele măștii de dur, aceasta vrea cu orice preț să afle cine este acel bărbat și de ce își duce veacul în barul de pe Bourbon Street.

Toamna- melancolie, apusuri de soare de vis, oameni liniștiți. În sufletul meu doar durere. Zbucium.Mai târziu, liniște.

Proză scurtă „Izvorul lacrimilor lumii" - colecție de povestiri 1. „Am șaptezeci de ani" - La șaptezeci de ani vrei să mori. O zi mai târziu, la șaptezeci și unu, te-ai răzgândit. 2. „Cu toții ajungem mâine" - Nu știm niciodată ce ni se potrivește până în clipa în care nepotrivitul ne respinge. Atunci realizăm cu adevărat ce este cu adevărat potrivit.

- Ce faci? - Ca întotdeauna, aștept! - Ce aștepți dragă? - Sfârșitul! Coperta: thegoddamndoor--

Cum le-am cunoscut pe amantele soțului meu. Scrisoare către preaiubitul soţ. Păcatele unei soţii înşelate. Trădarea are miros de violete. Toţi bărbaţii înşală.

Această povestire este un episod din viața mea. Este o poveste adevărată, este o lectie despre răbdare, perseverență și supraviețuire. Este despre ceea ce înseamnă să fii mamă de copil născut prematur, despre ceea ce este dispusă să facă o femeie pentru a-si strânge la piept copilul... intr-un cuvânt... despre VIAȚĂ!

O poveste de dragoste într-un cartier rău famat din inima Bucureștiului. Un cartier unde peroanele cu antecedente personale fac legea, iar cele care ar trebui să mențină linitea și ordinea închid ochii nepăsători de ceea ce se întâmplă sub nasul lor. Unde ura este frate cu dragostea și invidia soră cu nepăsarea. O lume știută de toți locuitorii orașului, dar văzută și transmisă celorlalți doar de puținele persoane care au curajul să recunoască și să spună cu mândrie: îmi iubesc cartierul în care locuiesc cu bune și rele. O poveste de cartier plină de adrenalină în care un tânăr cu cazierul încărcat de fapte ilegale mai ceva ca sacul lui Moș Crăciun, încearcă și reușește să îi schimbe viața unei fete, unui boboc de floare nevinovat, așa cum o vede el în toată negura aceea care îl înconjoară. O floare rară, frumos mirositoare, o fată liniștită și greu pusă la încercare de către căile încurcate ale unui destin scris cu cerneala sângelui curs din propriile răni.

Petrecea atâta vreme în faţa geamului. Privind... aşteptând... Privind ploaia şi aşteptând să o spele de toate urmele unui trecut nedemn de amintiri... la fel cum spăla geamul de firişoarele de praf. Aştepta să i se vindece rănile - văzute şi nevăzute - aştepta să i se spele greşelile. Stătea la geam aşteptând să vadă ceva diferit. Privea la cuplurile ce se plimbau mână în mână pe sub geamul ei, sărutandu-se, vedea copiii râzând, florile crescând, dar niciun un bărbat nu se uita înapoi la ea şi să-i zâmbească. Ea aştepta la geam. Dar pe ea n-o aştepta nimeni. Nu la geam, căci el o aştepta la uşă. În faţa uşii cu numărul 114.

Pe parcursul vieții ajungem să cunoaştem atât ce e bun, cât şi ce e rău. Plecăm în necunoscut cu sufletul curat sau plin de amărăciune. Rămânem cu amintirile a tot ce am reuşit să realizăm. Dar ce lăsăm în urmă? Simpla amintire a unui trup care îşi aprecia cum poate viața, sau ajungem să fim amintiți după anumite lecții? Copertă realizată de Mimi © Toate drepturile rezervate georgianapetcu902, 2016.

Danielle Morgan este o tânără aflată în căutarea unui job, iar ocazia apare odată cu citirea unui anunț de angajare. Astfel, Danielle va ajunge să fie tehnoredactor pentru nimeni altul decât scriitorul ei preferat de romane de dragoste, seducătorul Mark Cohn, un bărbat de care ar trebui să stea la distanță dacă vrea să nu sufere. Danielle va trebui să afle dacă scriitorul Mark se aseamănă cu bărbatul care e în realitate, sau dacă e doar un cuceritor, așa cum scriu ziarele...