Allison a crescut în permanenta şi obsesiva grijă a tatălui ei. După ce şi-a pierdut mama în copilărie, toată atenţia ei a ajuns să se învârtească doar în jurul părintelui ce i-a mai rămas. Dar când atinge pragul adolescenţei, Allison simte nevoia să guste puţin din nesăbuinţa vârstei, deşi acum îi este destul de greu...
- Ce i-ai facut? - Nimic. E fericita. Asa fericita ca nu isi aminteste de nimeni."
"- L-am vazut! Era el, jur. As recunoaste ochii aceia oriunde! - E imposibil. El nu se mai intoarce."
" - Trebuie sa pleci! Locul asta te schimba pana in oase! - Ea nu trebuie sa plece nicaieri. Ea ramane pana ma plictisesc eu."