FINALIZATĂ Alergăm de trecut spre viitor, ignorând cu desăvârșire prezentul. Apoi îl regretăm. Pentru că suntem oameni. Suntem departe de perfecțiune. Dar cineva nu aleargă după nimic. Cineva care a pierdut totul, nu vrea să mai alerge. Nu mai poate. Skylar este singură. Și-a pierdut familia, iubitul, iar în final s-a pierdut și pe ea. Dar nu își urlă suferința. O ține doar pentru ea, pentru că nu-i mai pasă. Nu crede în Dumnezeu. Nu vrea să creadă că există cineva atât de rău încât să-i fi luat tot ce avea mai de preț. Și totusi... nu i-a luat chiar tot. A lăsat-o în viață, ar trebui să se mulțumească cu asta. Nimeni nu înțelege de ce chiar dacă se mișcă, vorbește și respiră, susține că este moartă. Jack nu e mulțumit de viața lui. Nu are cum să fie, doar nu are mare lucru. Nici nu a avut vreodată. Nu știe ce e aia fericire. Dar nu îi pasă. Merge mai departe prin ceea ce numește el "viață". Nu prea are de ales, așa ca o face. El nu știe ce e fericirea, ea știe. Ea știe cum e să pierzi fericirea, el nu știe cum e. Niciunul nu știe cum este să descoperi fericirea, nici nu speră să afle. Cover credits: @Dianne4Stars ©Toate drepturile rezervate. © 21 decembrie 2015 #4 Dragoste - 12 august 2017

#1 în Ficțiune Generala „Arăți ca Raiul, iar eu mă simt ca Iadul." - Max Reed După ce a terminat facultatea, Crystal Cooper a luat primul avion spre Max. Împreună din nou, au crezut că totul va fii perfect. Dar nu a fost așa. Max a făcut greșeli ce pot afecta viața lor, mai mult de cât ar fi crezut. Oare iubirea lor este îndeajuns de puternică sa reziste fiecărei lovituri? Oare vor ieși nevătămați din încurcătură asta?