Te-am privit in ochi si ti-am vazut inima bucati...

(Finalizată)❞ Am căscat și am deschis ușa, mergând pe hol către baie. Mi-am înghițit saliva în momentul în care l-am văzut pe Xander la bustul gol, acoperit doar de un prosop. Era prea devreme pentru mine pentru a avea fantezii? M-am frecat la ochi, așteptând să dispară, însă el era încă pe hol. Și ce bine arăta! Mirosul gelului său de duș era ademenitor, iar trupul lui mă făcea să poftesc, mai ceva ca înghețata. - Poți să nu te mai holbezi la mine, a spus cu accentul lui franțuzesc. Am țipat, acoperindu-mi ochii. Deci era real! Și ce naiba căuta la mine în casă? Și de ce era gol? - Uhm, cum de... am încercat să spun, dar tot nu mă puteam opri din a-i analiza trupul. Hormonii mei îmi cereau să recurg la fapte păcătoase, însă nu m-ar fi deranjat dacă le-aș fi ascultat. Era prea greu să stau lângă el așa. - Oh, mamă! am exclamat, urmărind o dâră de apă, scurgându-se de-a lungul abdomenului său. Xander avea un rânjet obraznic, necaracteristic lui. De obicei, părea confuz și se dădea neștiutor de atracția mea față de el. Însă acum părea să nu ignore totul, ci într-un fel savura atenția primită. - Wallington, a făcut el doi pași spre mine. E normal să mă vrei. Sunt tânăr, carismatic și irezistibil. Adolescentele de vârsta ta sunt în limbă după mine. Am izbucnit într-un râs nervos, observând aroganța cu care îmi vorbea. Minunat! Aveam de-a face cu un narcisist de prima clasă.❞ Drăguța și dolofana Kayla trece printr-o schimbare majoră. Reușind să scadă în greutate, ajunge fata ideală, care atrage atenția fiecărui băiat. Rănită și respinsă în trecut, decide să se răzbune pe băieți, frângându-le inima. Păcat că profesorul de franceză, Xander Kloud, îi va da de furcă.

IN CURS DE EDITARE! Ayden: De ce ai unghile roase? Zola: Te interesează? Ayden: Iti zic pentru binele tău, nu o face. Nu vreau să stiu ca intr-o zi vei suferii si tu. Zola: A mai suferit şi altcineva? Ayden: Zola, nu asta e ideea. Doar nu o face. Promiti? Zola: Uhm, eu... Ayden: Ştiu, e greu. Ascultă Zola, stiu ce simti. Simt asta din privirea ta arzatoare ce mă tinteste mereu. Fața ta imi exrpima atasament, in momentul de față. Nu vreau încă o inimă pierdută. Zola: Eu nu simt nimic pentru nimeni... Ayden: Nu te mintii singura, vei regreta mai tarziu. Zola, ăsta e un paradis intunecat. Nu-l incerca. Odată ce vei calca in el, cale de scapare nu vei mai gasi. Nu vreau sa stiu că cineva are nevoie de prezența mea continuă... Zola: Eu nu vreau nimic intunecat si nici un paradis. Nu ştiu despre ce tot vorbeşti... Ayden: Aa da? Atunci de ce pieptul tau se ridica din ce in ce mai repede? Zola, fiecare pas provoacă o zgarietura. Si sti ce provoaca mai multe zgarieturi? O rană. Rănile trec greu. Crede-ma, nu le poti astupa. Vrei rana asta? Vrei sa o simti pana te va da peste cap? #26 în proză scurtă (11 Nov 2016). #22 în proză scurtă (18 Nov 2016). #19 în proză scurtă (19 Nov 2016). All rights reverved @Patrusprezece. Orice mică idee furată se pedepseşte conform legilor Wattpad.