RoxanaElenaIancu
- Reads 431
- Votes 93
- Parts 13
Ce este speranța?
O sclipire in ochi? O presimțire? Un sentiment?
Niciodată nu vom ști cu adevărat ce este speranța. Pentru că nu știm să definim. Noi, oamenii, nu știm să definim multe lucruri. Nu știm să definim fericirea, nu știm să definim tristețea și nici chiar iubirea, un sentiment suprem care dăinuie peste tot și toate. Însă știm că există, că o avem în suflete, in noi. La fel știm că există și speranța. Se afla undeva in sufletele noastre, în situații limită sau în situații în care credem că nu mai exista nimic pe lume, și ne dă puterea de a trece mai departe, sa depășim momentele de cumpănă.
Totuși, deși știm că este acolo, ceva ne convinge să renunțăm la luptă. Ne trage inima cu gheare adânci în străfundurile deznădejdii, ne forțează mintea sa ne joace feste, să ne amăgească prin răni invizibile, sa ne păcălească prin fapte insignifiante. Acel ceva este frica. Acel ceva este și durerea. Ne este frică de lucruri infirme, ne este frică să ne rănim sau să fim răniți. Însă ceea ce noi nu știm este că frica și durerea ne fac mai puternici cu fiecare rană, cu fiecare teamă pe care o învingem.
Astfel se întâmplă și în cazul Evei. Povestea ei abia acum incepe. Vom urmări povestea unei frumoase tinere femei. O femeie puternică. Până acum am urmărit de la distanță cum se desfășoară viața ei și a celor din jurul acesteia. Ii vom descoperi adevăratele temeri, marile capcane ale sufletului ei și chiar cele mai întunecaturi gânduri. O vom descoperi pe ea.
Vom zbura peste clădirile impozante din centrul New York City, peste oamenii care aleargă în întârziere, peste străzile pline de mașini și poluare, peste străduțele dintre clădirile de cărămidă, ale căror colțuri sunt pline de întuneric și mirosuri neplăcute, peste restaurantele cu diferite specifice, peste Central Park, unde zeci de oameni fericiți își înche