Nu o să mă trezesc într-o dimineață și o să urlu că viața e frumoasă. Nu o să mă bucur niciodată cu ce am, când pot să vreau mai mult. Viața nu e frumoasă; nu când nouă ne-au murit toți eroii și-a rămas doar fumul. Așa că voi trece prin liceu vopsindu-mi cerul negru în fiecare dimineață, născându-mă din nou, în fiecare dimineață. Ăștia suntem. Puțim a prospețime pentru că așa, negri, sălbatici, cum ne văd toți suntem cele mai proaspete ființe din tot universul.

”cel mai rău e să ne amăgim singuri.”

La 17 ani nu intelegi prea bine viata. Esti cotropit de sentimente adolescentine si inabusit in mirosul primei iubiri. Vrei sa demonstrezi ca esti un rebel si ca esti diferit de cei din jurul tau. Problema lui Lay este ca ea chiar e diferita de cei din jur. Parintii ei nu accepta asta si hotarasc sa o trimita la un internat. Asta ii va schimba viata. Cu totul.

Chandra Erna mai are doar o singură dorinţă înainte de a închide ochii pe vecie. Diagnosticată cu leucemie acută mieloidă, aceasta mai are o şansă la viaţă – însă nu şi bani pentru a se gândi măcar la tratamentul costisitor de care are nevoie. Se izolează de familie, prieteni şi cheltuieşte ultimii bani pentru a-şi îndeplini dorinţa la care visează de mică. Astfel, cunoaşte lumea cum nimeni nu a făcut-o vreodată.

Fragmente notate in caietul ce il ascund sub pat.