Intr-o lume distopica în care al Treilea Război Mondial ameninţă toată rasa umană, un grup de adolescenți trebuie sa sacrifice tot ce au pentru a avea o sansa la supraviețuire. În teorie, toți copiii și adolescenții geniali sunt salvați de război și duși în singurul loc pe care războiul nu îl poate atinge. Realitatea, după cum are să descopere Maryse, este cu totul alta. Când tot ce stă în calea ei către fericire este un guvern corupt și un război care pare să nu se mai termine, Maryse trebuie să ia decizii care îi sfâșie inima și care o vor bântui pentru totdeauna. În mod ciudat, niciunul dintre prietenii ei nu pare sa deţină calitățile obișnuite atribuite eroilor... Un băiat care nu mai are nimic de pierdut, un altul cu un scop atât de precis că nimic altceva nu mai contează și un lider care nu vrea să fie erou. Niciunul dintre ei nu pare potrivit pentru misiunea lor. O simpla misiune de salvare ajunge cu timpul o rebeliune în toata regula, iar pe parcurs se ivesc mai multe obstacole decât și-ar fi putut închipui.

Fiecare frântură din noi, este o scrisoare nedesfăcută, iar cu cât o lași să se prăfuiască mai mult, cu atât mai mult sufletul tău va obosi. Frumusețea acestuia este cea mai de preț avuție, iar scrisorile inimii noastre arată că viața chiar dacă este supusă întotdeauna durerii, ea va fi mereu una prețioasă în ochii lui Dumnezeu. Știți sentimentul acela, când scrii o scrisoare și aștepți cu sufletul la gură să primești răspuns, iar când acesta își face simțită prezența, vă bucurați, nu? Dar atunci când întârzie să apară și mai târziu afli că defapt zace pustie într-un unghi stingher, cum te-ai simți? Aceștia suntem noi față de marea dragoste a Lui Dumnezeu. Lumea asta ne-a folosit și ne-a aruncat asemenea unui chibrit negricios. Scrisorile inimii noastre nu trebuie să fie aruncate sau pierdute, ele arată că în noi mai există speranță, dragoste şi vise complexe şi minunate. SCRISORI PENTRU SUFLET. Carte scrisă în colaborare cu @octaviadiana123.

"O mie una de bătăi în eternul iubirii noastre, O mie una de săruturi printre spini de trandafiri şi oase sfărâmate Şi două suflete ucise pe un deal pierdut în noapte, Iar acesta este sfârşitul nopţilor albastre." _____ Pentru cel ce mi-a devenit oxigen.

Cuvintele îmi strigau cu ecou în minte, cauzându-mi surzirea sinelui interior; îmi băteau la ferestrele irișilor, cicatrizându-mi sticla sufletului și spărgându-mi în bucățele viziunea asupra lumii; îmi curgeau în cascade prin sinusuri și prin gură, lăsându-mă vulnerabilă și sufocându-mă, ca, mai apoi, să mă recupereze din oceanul lor incomprehensibil de filozofie, subiectivism și ideologii și să mă urce pe piedestalul eliberării. Cuvintele îmi săpau în piept ca o gheară găunoasă de genune. Cuvintele mă distrugeau. Într-un miez de noapte, n-am mai rezistat și le-am permis să se elibereze. Mâna mi-a tremurat incontrolabil deasupra foilor de carnet risipite pe tot cuprinsul apartamentului meu. Mi-am colorat palmele cu stropi psihotici de cerneală, am îmbuteliat licurici, praf de stele, pulbere de lună și răsuflare de diamant, m-am măritat cu abstractul și mi-am strâns la piept, avar, eul liric, printre zgomotele stiloului scrijelind hârtia. Ochii mi-au scăpărat în întuneric, a beatitudine. Și am scris scrisori. Iar, cu fărâmele de ventrilocitate rămase, mi-am pictat trupul lumesc, efemer, și mi-am reîntregit spiritul. cover by YOONGBERRY.

În sufletul meu fragil ca de sticlă se pogoară, întortocheată, o disperare a lacrimilor de sidef. Demonii urlă în vânturi sânge, sinapsele neuronilor mei se ard în menuet sălbatic și se desprind de dendrite, spălându-mi cu brutalitate culorile, iar doctorii neființei îmi dezlipesc carnea de pe oase. O sfâșie și o dezintegrează în nonsens. Mă pasă goală, impură. E prea cald în mine, prea strâmt. Vreau mai mult, mai mult. Mai mult haos să se zbată în covatele scobite ale ochilor mei presărați cu pulbere de moarte. Prin haos m-am legat, prin haos am să mă dezleg. Sunt constrânsă să fiu liberă, nu mai pricep. Scrie-mă, domnule judecător, scrie-mi numele damnat în carnețelul cu sentințe și impregnează fiecare literă în veșnicia de cobalt. Lasă-mă să mă sfărâm în fum, și ură, și mii de nopți albe și negre...