Înconjurat de faimă,bani și droguri dar asta nu era o viață perfectă era un chin . Locul meu nu era într-o casă plina de oameni care îmi vroiau sângele , dorința lor era mult prea mare , dorința de a fi mort lângă masă lor . Locul meu este undeva unde pot fi doar eu cu diavolul din mine să ne ucidem unul pe altul . După ce am făcut 18 ani am plecat din casa părinților mei adoptivi , m-am dus în Pădurea Blestemaților acolo unde diavolul persista și eram înconjurat de el . Acolo puteam fi eu însumi nici un om nu calca pe pământul meu . Eu îi vânam pe ei iar ei mă vânau pe mine totul era o joacă fără sfârșit, unde diavolul din mine prelua controlul și sângele îl făcea tot mai mare . Dar cu toate aceste consecinte mă simțeam singur și durerea mea din suflet se mărea . Dar aceasta singurătate a dispărut odată cu pășirea ei în teritoriul meu . Acei pași a spulberat totul chiar și pe mine diavolul o luase razna atunci când o simțea prin preajmă. Amândoi aveam o dorință foarte mare , sângele ei era pentru mine ceva sacru dar pe o altă parte o vroiam moartă . Să o văd cum se zbate între viață și moarte

"Va plange sau ii va placea. Prostii, e prea mica. Calmeaza-te, nu te mai uita la ea". Si mi-a inrerupt gandurile cand a intrat in masina.