/Locul 2 la concursul de pe site-ul literarian.ro/ Crăciunul face un pic mai mult pentru fiecare, dar nu întotdeauna aduce bucurii. „Imaginea mămicii sale îi trecu prin fața ochilor, amintindu-și de viziunea de mai devreme. Să fi fost oare un semn? Să fi fost asta chiar mama ei care o chema la ea, indirect, pe lumea cealaltă? Scutură din cap, îndepărtând gândul. Ar fi vrut să creadă că un părinte nu era în stare să dorească moarte odraslelor sale, dar, cunoscându-și propriile gânduri, știa că nu era adevărat." /scurtă povestioară de Crăciun/ coperta: eu

Puterea, pentru mulți dintre noi înseamnă foarța brută, însă ar trebui să realizăm că această "putere" pe care dorim s-o deținem constă în foarța și tăria de caracter a fiecărui om de a trece peste eșecurile vieții. Foarte mulți oameni pe acest Pământ au fost doborâți de anumite griji, dureri sau pierderi. Unii dintre ei s-au ridicat și au mers mai departe, iar alții au preferat să rămână acolo și să închidă ochii, dând vină pe soartă. Exact în această cumpănă este și protagonistul nostru, care nu știe dacă să se ridice și s-o ia de la capăt, sau să închidă ochii și să se scufunde în ruinele fostei sale iubiri. Carte publicată și finalizată pe data de 07.07.2017. Copertă realizată de @JannieMiller

- Ai grijă de tine, îi spuse, făcându-i din mâna, pentru că eu n-am reuşit, clatină din cap. Într-o seară de vară s-a terminat aproape totul între ei. Se împlineau șapte ani de când se trezeau unul pentru altul, de când își făceau declarații și de când inimile lor băteau în același scop. Dar, din nefericire, ca un joc meschin al sorții, după acești ani, se întrevedea regretul unui sfârșit. © Toate drepturile de autor îmi sunt rezervate mie, Laura Lăcusteanu.

|PROZĂ SCURTĂ| Viața nu este roz, iar Emma Radovan și-a dat seama de acest lucru în cel mai oribil mod. „- Nu, nu, Em, trebuie să fii pedepsită pentru că nu ești ascultătoare deloc. În genunchi! îmi ordonă. Pentru că vede că am rămas ca o stană de piatră acolo, îmi dă un brânci, iar corpul meu face contact imediat cu gresia rece și tare. Mă prinde iar de păr și îmi spune să deschid gura, să scot limba afară și să ling podeaua unde a scuipat el. Cu greu mă execut. Cu scârbă încep să curăț și aproape că îmi vine să vomit. - Așa, vezi. Poți să fii și fetiță cuminte când vrei. Ridică-te cu fața spre mine! În timp ce mă întorc îl văd cum își dă cravata jos și se deschide la trei nasturi. Știu ce urmează acum, dar aș vrea să mă înșel."