O pereche de ochi întunecați, păr precum smoala și trup de zeu, așa arată cel mai mare păcat al meu. Un păcat atât de murdar ce nu mi a atins doar trupul ci și sufletul. "-Nu ți cere niciodată scuze pentru cum te simți.Nimeni nu poate controla cum se simte. Soarele nu își cere scuze că este soare.Ploaia nu și cere scuze că a căzut. Sentimentele sunt pur și simplu." Cuvintele sale se lovesc intr un mod violet de pereții minții mele. Dacă sunt pur și simplu de ce ai ales să fugi Hades atunci când ți le am mărturisit ? Ai fost doar un înger ce a trăit în grădina diavolului. Aripile ți s au frânt, au ajuns doar niște cioturi. Plângi cu lacrimi amare, ducându le dorul. Însă în locul acelor aripi se nasc altele doar ca de aceasta dată sunt negre. Le privești pentru scurt timp iar apoi te ridici și ți scuturi genunchii în timp ce continui drumul pe care ai ales să mergi, pe care de una singură l ai ales știind că o să fie dificil să l parcurgi. În locul lacrimilor se naște un zâmbet. Un zâmbet ce nu promite nimic bun însă nu ți pasă, continui să mergi . Un alt înger pe care l am corupt și nu simt nicio remușcare. Dar este singurul înger ce a ales să continue drumul pietruit de mine. S ar putea să mă prindă din urmă. Conținut destinat adulților. Copertă realizată de @yoonymi Anul publicării:10.04.2021

Cartea este publicată la editura Bookzone. Găsiți link-ul pentru comenzi pe profilul meu. Scânteia. E acea mică flamă care aprinde râuri întregi de pasiune și culminează cu o mare de iubire. E atunci când ea te urăște și tu nu o vrei. Când ea te alungă și tu o întărâți doar ca să-i testezi reacțiile. E foc și gheață sau gheață și foc, fără o ordine anume. E jocul acela dulce al seducției în care te lași tras fără să realizezi și când o faci deja e prea târziu. Odată ce te-ai ciocnit, iar scânteile te-au atins, nu mai ai scăpare și jocul se termină doar în doi. Pentru că tu îl urăști și el nu te vrea. ©2016 MaJa Maxen Toate drepturile rezervate.