Cartea este publicată, iar pe site sunt postate doar primele capitole! Se poate comanda de aici: https://bookzone.ro/landings/malakai-a-stephanie/ Nimeni nu știe exact de ce Malakai se îndreaptă spre pierzanie, dând cu piciorul șansei de a avea un viitor strălucit. Iar Hannah nici măcar nu e curioasă. Unii ar spune că a fost un miraloc, dar ea i-ar contrazice. A fost o pură coincidență care avea să-i dea viața peste cap. O dimineață ca oricare alta. Un accident. O viață salvată. MALAKAI nu este doar o poveste de dragoste. Este o poveste despre coincidențe, supraviețuire, despre prietenie, responsabilități, sacrificii si speranță. Și despre cum uneori partea cea mai grea nu e să salvezi viața altei persoane, ci să o ții in viață. "Nu mi-am dorit niciodată să mă îndrăgostesc, să devin vulnerabilă și să am pumnul unei alte persoane încleștat în jurul inimii mele" ❝Malakai își deschide pachetul de țigări, eu deschid geamul. Malakai își toarnă un pahar de alcool, eu iau cutia cu suc. Malakai deschide televizorul, eu îi trântesc caietul de teme sub nas. Malakai rânjește, în timp ce mie îmi vine să plâng. Malakai mă alungă, iar eu tot continui să mă întorc la el. Malakai e încruntat mereu, eu nu îmi pot ascunde zâmbetul. Malakai urăște, eu iubesc. Și, cu toate astea, când îi spun să se ducă la naiba, el îmi spune că, eventual, se va opri acolo, dar se va întoarce la mine. ❞ Copyright © 2016 A. Stephanie

Ii simteam respiratia grea, intretaiata peste buzele mele si inima i se zbatea nebuna sub atingerea degetelor mele. Am zambit satisfacuta si mi-am mutat ochii pe chipul lui senin, mandru si arogant. Ma privea patrunzator, citind in sufletul meu, zambindu-mi intr-un fel ce ma incalzea pe dinauntru. Trupul lui viril se incorda sub pielea mea, iar trupul meu se infiora de placere simtindu-l. Ma trase mai aproape de el si isi lasa gura peste a mea incepand un sarut furtunos ce imi fura puterile si imi lua gandurile, arzandu-ma pana in strafunduri. Si-a asezat mainile pe spatele meu si ma saruta mai puternic, mai pasional, mai posesiv, fortandu-ma sa ii raspund cu patima. S-a desprins de mine si m-a privit adanc in ochi, vrand sa imi fure si viata. -Esti a mea! marai cu vocea joasa, ragusita. Aroganta din ochii lui nu avea margini. -Sebastian? am intrebat eu inocenta. -Da, iubito? sopti incordandu-se de placere. M-am ridicat pe varfuri si i-am soptit suav la ureche: -Sah mat! Rasul lui umplu camera si eu m-am lasat trasa in acel dans nebun ce se numea dragoste. Prima parte din trilogia The Last Whispers! ATENTIE! La un moment dat povestea va contine scene explicite si limbaj licentios.

Ea, o tarancuta a Sudului plina de sarcasm si cu ziduri in jurul inimii care ar intrece pana si zidurile lui Jericho, doreste doar sa afle raspunsuri la intrebari de mult uitate. Un tata omorit intr-un mod suspect si o datorie la un camatar o fac pe tarancuta sa infrunte lumea aroganta din Las Vegas. El, un adevarat rege modern, arogant si puternic, nu doreste decat sa ii afle secretele si sa o alunge din mintea lui, pe care a luat-o cu asalt din prima clipa in care a vazut-o. Numai ca planurile lui sunt date peste cap de secretele care o invaluie pe micuta tarancuta. Secrete care se intind de-a lungul a doua generatii si a mii de kilometrii. Din adancul si manieratul Sud pana in Vestul Salbatic. Numai ca exista o a treia entitate in aceasta poveste. Poti sa o numesti Destin sau Soarta, dar eu, una, prefer sa o numesc Autorul. Iar Autorul are alte planuri pentru acesti doi protagonisti care nu coincid deloc cu micile lor dorinte.

O dragoste ce pare imposibilă și care e pusă la grele încercări de soartă!

Și câteodată proza îți vindecă sufletul, iar poezia ți-l atinge ușor. Fiecare capitol poate fi citit separat, nu au nicio legătură. ©2014-2015 KRANTZZY ALL RIGHTS RESERVED Orice reproducere, totală sau parțială, a acestei lucrări, fără acordul scris al scriitorului, este strict interzisă. Cover made by @irtrin

IN EDITARE. DECIZIA E A TA, DACA VEI CITI IN CONTINUARE. Capitole editate: "Costum si cravata"; "Dragoste și cărți"; "Craciunul"; "Inghet". Oamenii iubesc cărțile. Nu pentru că se scufundă într-o altă lume, ci pentru că pot trăi viața pe care niciodată nu au avut-o. Pentru că acolo găsesc fericirea fără foarte mult efort. Personajele sunt cele care suferă, nu ei. Ăsta este motivul lor. Oamenii iubesc greșit cărțile. * Anthony. Conceptul lui era o schiță vagă și neterminată. Percepea realitatea doar în modul pe care și-l alegea el și refuza o altă ciornă cu idei noi. Chiar și atunci când acel polițist ne-a oprit în București, a făcut tot posibilul să ne bage în belele. Trăia pentru asta. Pur și simplu nu vroia să înțeleagă. Așa am petrecut o noapte în arest, dar vă voi povesti despre acest lucru cu altă ocazie. El iubea căldura. Cred cu tărie că acesta e motivul pentru care ne-am întâlnit într-o seară racoroasă, când soarele se ascundea leneș după conturul cerului. Să descopăr persoana care se afla dincolo de costumul albastru și cravata neagră, ce imprimă pe retina oamenilor: „sunt independent, n-am nevoie de tine”, a devenit un hobby... și ceva mai mult de cât atât. * Cu speranța că vei citi într-o zi această carte și-ți vei aminti despre ea cu un zâmbet nostalgic, Cu drag, Shay. ©2013-2014 Krantzzy All Rights Reserved Orice reproducere, totală sau parțială, a acestei lucrări, fără acordul scris al scriitorului, este strict interzisă. Cover made by @ametistiq

Credea că n-o pot înţelege. Că sunt incapabilă să-i comunic sau să o ascult. Credea că nu o văd, că nu o pot citi. Dar eram mereu atentă la fiecare reacţie şi mişcare a sa. O vedeam îndepărtându-se de ceilalţi, închizându-se în sine şi în propria cameră. O urmăream prin crăpătura minusculă din perete. Se privea deseori în oglindă, speriindu-se cumplit, de parcă nu s-ar fi recunoscut. Şi începea să plângă, să lovească prin jur. Apoi, brusc, ieşea din cameră şi venea la mine cu zâmbetul pe buze, ca şi cum totul ar fi fost în regulă. Am realizat cât de gravă era situaţia ei atunci când, într-o zi, m-a întrebat pe neaşteptate: "Mami, de ce am murit?" Yasminuţ, Unicorn, xhomicidium, cartea asta e pentru tine, draga mea. Te iubesc. xx

Never stop dancing, never stop feeling.

Câteodată, oamenii se pierd în griji şi strigă după ajutor, chiar dacă n-au încredere că cineva le va răspunde. Însă atunci când se întâmplă, fiecare îşi poate depăşi limitele. Fiecare e convins că va reuşi.

”Știu că mi-a mai rămas puțin timp. Vreau ca în acest ultim drum să trăiesc tot ce nu am trăit în douăzeci și unu de ani. Vreau să îmi îndeplinesc douăzeci și una de dorințe. Și vreau să te iubesc pe tine, necunoscutule, deși nu știu cine ești. Vreau să mă asculți, să trăiești cu mine, chiar dacă nu te-am văzut niciodată. Fiindcă te iubesc. Cu dragoste, Joyce” coperta e făcută de xhomicidium. ah, te iubesc.:3