Locul 1 în cadrul concursului Penița de Aur, la categoria Dragoste. Cea mai bună carte a anului 2019. Locul 1 la categoria Dragoste în cadrul concursului Wattwriters Bookfestival. Best Thriller Book 2020 Best Mistery Book 2020 Best Creative Author 2020 Ghinionul pare că se ține scai de Aimée diLauren în momentul în care află că este selectată pentru a fi viitoare studentă a Academiei Celor Două Mari Case. Misterul selecției sale, precum și noua viață cu care este nevoită să se obișnuiască o vor da complet peste cap, aruncând-o într-un joc periculos, dar totuși incitant, de-a șoarecele și pisica. Ceea ce trebuia să fie o simplă probă de testare a curajului se transformă într-o provocare ce zguduie temeliile Academiei, scoțând la iveală bănuieli și sentimente incerte de primejdie. În scurt timp, instituția devine o temniță de unde vor izvorî cele mai sumbre și întunecate secrete ce-o vor face pe Aimée să-și pună la îndoială încrederea în cei din jur. Și, ca lucrurile să se precipite și mai tare, se trezește prinsă în ceea ce pare a fi un joc primejdios între două persoane diametral opuse. Nimeni nu e ceea ce pare a fi, iar Aimée va afla pe propria piele ce înseamnă să ai în jurul tău un altfel de băiat rău. Un roman plin de mister, dramă, secrete ascunse și... un strop de dragoste. Kiera Aslog 2019

O poveste plină de mistere, acțiune și sentimente în care protagonista ajunge într-o lume complet diferită față de cea pe care o cunoștea până atunci. O lume în care instinctele sălbatice o predomină, iar pericolul se află la orice pas, chiar și între porțile castelului. V-a reuși să apere prințesa de numeroasele amenințări? Oare v-a scăpa cu viață și cu mintea limpede din această nebunie? Coperta: -Morfin

Stiu ca poate pentru unii Romania este doar tara rusinii sau tara hotilor,dar nu este asa, tara noastra este una frumoasa, bogata si sunt unele lucruri pe care nici eu nu le stiam despre aceasta. De aceea vreau sa impartasesc cu voi aceste lucruri.

Un lord al secolelor trecute. O servitoare orfană. Două lumi care nu trebuie să se ciocnească. Secrete negre ascunse în zidurile castelului Ardenne.

[ FINALIZATĂ ] Unele cuvinte pe care le-au rostit anumiți oameni au puterea să ajungă până în suflet. Important e ca, pe cele bune, să le lăsăm să prelucreze inima noastră. Așadar, vă provocăm să lecturați cu plăcere citatele culese de Comunitate, cu speranța că învățătura transmisă prin ele va rămâne întipărită undeva în mintea voastră. Citatele pot fi dezbătute sau aprobate, deci aşteptăm cu drag părerile fiecăruia dintre voi! May God bless you all! :)

Daemen Blakit al II lea. După asasinarea tatălui său, conform legii, este nevoit să se așeze pe tron și să ia ceea ce i se cuvine. A fost privit cu neîncredere și dispreț, atât de supușii săi cât și de inamicii dornici să pună mâna pe Ținutul Focului, cel mai pur dintre toate. Căci cum putea un fiu risipitor după care suspineau toate fetele din regat, un desfrânat, să readucă gloria tărâmului „Royalia"? Au trecut 365 de zile de atunci. Daemen a lăsat lacuri de sânge în urma sa, și-a reîntregit regatul, a cucerit și a supus mii de ținuturi învecinate. Nu a iertat pe nimeni. Și-a câștigat onoarea, respectul și frica. Supușii săi îl onorau, căci adusese cinste pământului lor. Îl respectau, căci faptele nu-i arătau vârsta. Renunțase la perioada sa de sălbăticie și devenise un conducător. Dușmanii nu-l onorau și nici nu considerau că le-ar merita respectul. În schimb împărțeau ceva cu royanii: frica. „Să te temi de pietrele de aquamarin pe care le are înloc de ochi. Să te temi de focul pe care-l trimite înloc de privire. Să te temi de acel rânjet, căci e semnalul pe care ți-l oferă înainte să-ți zdrobească lumea. Să te temi de regele Daemen, fiindcă e însăși moartea în persoană, ascunsă sub un chip divin" Tăcerea lui îți face sângele să fiarbă, căci regele nu vorbește. Oh, nu. Regele ascultă, cercetează, învață. Are mers agil, brațe puternice, picioare lungi. 1 metru nouăzeci de mister, aroganță, putere. Sihara a fost dată în semn de sacrificiu. Mâna singurei fete din Regatul Mării și focul nu avea să le ardă casa din temelii. Dar cum ar putea o ființă ca ea să supraviețuiască în „Royalia"? „E al meu. Îl iubesc. Mă iubește" „Atunci de ce a acceptat propunerea? De ce m-a luat de soție?" strig, incapabilă să îmi controlez furia și amărăciunea din glas Râde. Râde atât de tare, ca și cum ar ști ceva ce eu nu știu.

Enidy nu s-a gandit nici o clipa ca propria mama o va trimite la psiholog pentru ca refuza sa isi dea masca de pe fata jos. Nu la orice psiholog, ci la unul ciudat si usor de placut care isi pune pacientii sa fie psihologii unii altora in functie de niste bilete. Si poate ca toata situatia nu ar fii ridicola si complet nebuneasca daca un anumit puscarias vorbaret nu i-ar pica ei. Unul al naibii de arogant si capos, care doreste sa ii dea masca jos. @Original story by July_Bel.

"The story where the good girl falls for the villain" Își prefera viața placidă. Iubea monotonia și ridica în slăvi singurătatea. Era un suflet solitar și un caracter pașnic. Era prinsă între dorința de a se îndepărta de tot ce îi tulbura liniștea mult dorită și incapacitate de a lăsa totul în urmă. Și totuși, Emilia Bellini era menită să devină o piesă esențială într-un joc al vieții și morții, al loialității și trădării, al răzbunării și disperării, din care nu avea să iasă neafectată... Însă a devenit conștientă de asta doar după ce l-a întâlnit pe el. Poseda autoritate într-o lume în care ea nu își avea locul. Era temperamental, intimidant, acerb, ardent, enigmatic și un caracter animalic și imprevizibil. Era o influență negativă și incontrolabilă, un suflet damnat și cel mai groaznic coșmar al ei. Antonio Calistro era menit să o schimbe și să o distrugă în toate modurile posibile... Dar același era și efectul ei asupra lui. Captivă într-o lume lipsită de control, Emily riscă să îl piardă și ea pe al ei, laolaltă cu tot ce încearcă să protejeze și să păstreze intact. Dar timpul nu poate fi dat înapoi și inima și pacea ei reprezintă deja mizele unui joc pe care nu are șanse să îl câștige. Nu când existența ordinarului devine nulă pentru ea. Nu când simpla prezență a unui bărbat pe care îi este interzis să îl iubească o dă peste cap și îi tulbură întreaga ființă. Nu când echilibrul dispare total în alegerile și scopurile ei. Și mai ales, nu când riscă să piardă totul. Toate drepturile rezervate © MayaCrazyKat.

Publicată la editura Ink Publishing House Primul volum al seriei "Imperia" Existența unui om într-un viitor incert pendulează între siguranță și supraviețuire. Viața lui Rosalind Kaverin se împarte doar în noapte și zi, teroare și întuneric, viață și moarte. Controlată la fiecare pas în haosul ordonat pe care cei din jurul ei îl acceptă fără să crâcnească, ultima fărâmă din societatea umană a fost sfâșiată și reconstruită, punând bazele unui Imperiu. Însă trecutul și istoria se risipesc în mileniile întunecate, în timp ce viitorul se înfățișează din ce în ce mai macabru. Oamenii slujesc, iar „Umbrele nopții", vârful societății și cei care manevrează cu adevărat jocul, dețin puterea. Însă nimic nu este precum pare. Ierarhia nu este conturată pentru a fi urmată doar de oameni, așa cum puterea și controlul nu îți pot garanta întotdeauna viața. Aruncată într-un război fără cale de scăpare, Rosalind ajunge un pion valoros în bătălia aprigă pentru glorie, în care miza, o coroană însângerată, încrustată cu viețile celor căzuți, nu e, de fapt, decât o diversiune. Însă câte nu ai fi dispus să riști pentru a-ți asigura supraviețuirea? Și ce e un Imperiu, când poți înrobi întreaga lume? Ceea ce pornește de la dorința primară de a-și apăra viața o propulsează pe Rosalind cu mult peste statutul ei în ierarhia vampirilor, fără să știe că salvarea ei se află în mâinile unuia dintre demonii pe care a fost instruită să-i urască. „Poți să numești asta o poveste, un basm, care începe mai mult decât tipic: Odată ca niciodată, un înger și un demon și-au înlățuit inimile... Și așa s-a dezlănțuit Apocalipsa." All rights reserved ©AnnaFeodorovna. 30 Aprilie 2018 Copertă realizată de orianaines.❤

Erau așa de aproape că aburii de căldură ieșiți din gurile lor dansau împletindu-se în aerul rece. O mișcare a capului lui și buzele ei se deschiseră cuminți, ca floarea soarelui când lumina îi mângâie creștetul. Atingerea blândă, de mătase, se întinse leneșă să cuprindă conturul buzelor cu gust de chocolată. Împotrivirea doar gemea ca o răsuflare, dominată de curiozitate și de încă ceva... Ceva care paraliza mușchi și voință, ceva care umplea și erupea într-o toropeală dulce, ceva care voia mai mult...