"Oare este ceva mai rău?Mai rău decât asta?Simţi că nimic nu mai contează.Că tot ce ai făcut şi ai devenit pănă acum,a fost în zadar.Cu fiecare secundă care trece,simţi tot mai multă ură.Începi să urăşti totul la tine,cu o singură condiţie: sentimentul de răzbunare.Lucrul care începe să te alimenteze pentru a trăi."

”Știu că mi-a mai rămas puțin timp. Vreau ca în acest ultim drum să trăiesc tot ce nu am trăit în douăzeci și unu de ani. Vreau să îmi îndeplinesc douăzeci și una de dorințe. Și vreau să te iubesc pe tine, necunoscutule, deși nu știu cine ești. Vreau să mă asculți, să trăiești cu mine, chiar dacă nu te-am văzut niciodată. Fiindcă te iubesc. Cu dragoste, Joyce” coperta e făcută de xhomicidium. ah, te iubesc.:3

L-am vazut. Ochii nostrii s-au intalnit pentru o fractiune de secunda si pentru prima data dupa aproape un an, am uitat sa respir. Am devenit goala pe dinauntru si nu m-am mai miscat. Amintiri cu el au inceput sa ma imi apara in fata ochilor, ametindu-ma. El zambind in sala cu scaune verzi, noi mergand umar la umar in apropierea parcului. Pomii infloriti ai primaverilor trecute, apoi silueta lui subtire alergand dupa tramvai, ochii sai obositi in lumina difuza din 40. Prima data cand am vorbit, prima data cand mi s-a impiedicat inima, secunda aceea in care el mi-a zambit. Observand ca el cauta pe cineva in multime, zambesc. Inima mea va continua sa tresara de fiecare data cand il voi vedea.

Trăind în minciună toată viaţa ei, atunci când află adevărul, Abigail încearcă din răsputeri să îl îngroape. Dar nimic nu merge bine pentru ea sau restul familiei ei. După o moarte care nu poate fi dovedită, un demon care pare să fie eliberat de anumite forţe şi o presupusă mătuşă dispărută, porneşte în călătoria vieţii ei. În momentul în care este pusă faţă în faţă cu ucigaşul mamei ei, un demon mult prea puternic ca să fie omorât, încearcă să se salveze pe ea, uitând cu desăvârşire că restul au nevoie de ajutor. Atunci când va veni momentul să decidă, se va salva numai pe ea, sau va salva întreaga lume? ❞atunci când străbaţi cerul precum o săgeată sfărâmată vei cădea, bineînţeles, peste visele detronate şi libertatea furată; vei ateriza în mizeria unei inimi zdrobite şi peste oglinda cerească a unei lumi izgonite❞

Cred că trebuie să ne alegem finalul. Am tot cârpit şi lipit bucăţi şi la mine se tot rupe firul ăsta. Aşa-mi doresc să ţină, de-aş pune bucăţi din mine, la propriu, dar cred că tot nu ar fi de ajuns. E minunat când eşti doar iubirea mea! E minunat! Eşti iubirea eternă, când mă uit în urmă, dar nu ştiu cine eşti când mă uit înainte...Atât.

-completa- ❝mi-ai zambit si am stiut că te voi iubi mereu.❞

”cel mai rău e să ne amăgim singuri.”