Un accident i-a adus impreuna...dar sunt atatea lucruri care ii despart.

PUBLICATA Am deschis ușa, iar tot ce am văzut erau sticle peste tot, aruncate pe jos prin toate colțurile camerei de zi. La nici două secunde de când am intrat în locuință, l-am zărit pe Justin care părea mai nervos ca niciodată. Arunca cu tot ce îi venea la mână prin casă și țipa de mama focului. Văzându-l în starea de ebrietate în care era, am alergat spre el, prinzându-l de mână ca nu cumva să mai spargă vreo sticlă care să ajungă cine știe cum prin apropierea corpului meu și să mă rănească. - Justin, ce tot faci? Calmează-te! am țipat la el, încercând să îi imobilizez ambele mâini. - Ce-mi faci tu, Lara? Asta e întrebarea, îmi țipă în față, apropiindu-se primejdios de mine. - Tu ești cel care a dat casa cu susul în jos! Ce e cu tine?! m-am răstit, dându-i drumul la mâini. - Las-o baltă. Nu vei înțelege niciodată... Justin avea ochii sângerii din cauza băuturii încât zici că era cu totul altă persoană. - Singurul care nu înțelege ești tu. Și asta pentru că ai băut prea mult! i-am reproșat, apoi am plecat în cameră. Coperta: EllyEliza

-Daca mai faci un pas jur ca te omor! -Hai incearca! Haide caine vreau sa vad de ce esti in stare! -Eu sunt Marele Alfa! Eu sunt Alfaul Suprem! -Si crezi ca nu stiu asta! Mi-o reamintesti in fiecare parte din zi si din noapte! -NU poti sa pleci! -A da si cine ma opreste! -Soarta! -Soarta?! -Da soarta! Ea ma ales pe mine! -Poate... dar eu, EU, l-am ales pe EL. Si voi pleca cu el! -NU! Maraitul a inceput sa rasune din gatul lui, colitii lui albi, mari si insetati de sange si-au facut aparitia iar albastru lui calm s-a metamorfozat intr-un rosu puternic, turbat. Bratele lui mari imi prind corpul, il arunca in aer si il trantesc de pamant pe iarba uda. Corpul sau masiv sta asezat peste mine lasandu-si toata greutatea iar urletul lui, urletul Alfaului Suprem se rasfrange in totalitate asupra chipului meu. Ii puteam simti puterea si autoritatea. Imi inchid ochii si simt aceea migrena usturatoare in jurul tamplei durerea se muta la ochii. Ii deschid, ochii mei de un verzui cald se capata o culoare purpurie. Tip scurt iar corpul lui se tranteste de un copac, crengile copacului infasurandu-i si imobilizandu-i corpul. Ma apropri de el si ochii mei stralucesc mai puternic ca niciodata, ii simt frica, simt frica Marelui Alfa. -Oi fi tu stapanul meu! Dar intelege! Nu te iubesc! Nu te mai iubesc! Il iubesc pe el si voi pleca cu el, cu gardianul meu Cine sunt eu? Alexis... Ce sunt eu? Daca m-ai fi intrebat asta acum doua luni ti-as fi spus ca sunt un om, o simpla adolescenta... insa acum, acum nu mai sunt doar o copila care are de cotrolat o scoala. Acum am un stapan, pe care il detest, am un gardian, pe care il iubesc, am o maestra, pe care trebuie sa o iert, am un partener, pe care trebuie sa il protejez si am un dusman, de care trebuie sa ma feresc. Ei sunt tot ce mai am, ei sunt noua mea lume, ei sunt familia mea. Asta sunt ei... Iar eu? Eu sunt REGINA!