Amelia a cunoscut durerea prima dată la paisprezece ani pe o alee întunecată, și-a imprimat-o în piele la șaptesprezece ani în mijlocul unui incendiu, și a trăit cu ea până în prezent. Lăsată să moară de cel pe care-l numea tată, un singur lucru a mai reușit s-o țină în viață, setea de răzbunare. Damiano s-a născut să conducă, instruit să calce pe urmele tatălui său de mic, gol de traume și plin aroganță. N-a crezut vreodată că o femeie avea să-i scuture toate planurile, cu atât mai puțin una care lucra pentru el, iar alianța dintre ei ajunge dincolo de simple interese. Există două tipuri de oameni în lumea lor, cei care se nasc direct în mijlocul furtunii, și cei obligați să intre în haos pentru a supraviețui. „Știu că m-ai ucide fără să clipești, dar ai ucide pentru mine?"

O inimă frântă și un corp în paragină o fac pe Fleur să-și ucidă soțul abuziv, fapt care o aduce direct în brațele bărbatului pe care, fără să știe, l-a ajutat. Klaus o considera doar un fragment al imaginației lui, o fărâmă de bunătate de care se agățase și ținuse cu dinții de-a lungul timpului, doar pentru a se menține pe linia de plutire. O poveste despre vindecare, lupta cu demonii interiori, și rezistența în fața dependenței. Doi oameni care provin din iaduri diferite, otrăviți de același venin, care se regăsesc unul în celălalt.

Ea salvează vieți. El le ia. Există un motiv pentru care clișeele există, anume pentru că sunt adevărate. Fata cuminte nu este menită să se îndrăgostească de răufăcător, și totuși o face de fiecare dată, pentru că blândețea ei tânjește după duritatea lui. Arella ascunde un trecut dureros, plin de secrete, și se refugiază în muncă, în a ajuta pe alții, până când el îi dă lumea și planurile peste cap. Grimm se presupune că trebuie doar s-o privească, s-o protejeze și să rămână veșnic o umbră, dar vine un moment în care trebuie să facă o alegere. S-o salveze, sau să-și mențină existența un secret și s-o lase să fie rănită. Cumva, toate secretele ies la suprafața, indiferent cât de adânc le-ai crezut îngropate.