Jocul poate fi de atat de multe feluri. Poate fi unul nevinovat, sau o inscenare haotica in toata regula. Poate fi unul distractiv, ludic, sau o adevarata lovitura nimicitoare. Poate fi un joc corect, sau unul al naibii de murdar. Pot exista reguli, sau nu. Si nu in ultimul rand, poti sa alegi daca vrei sa fii pradatorul sau prada. Totul pana aici e clar si perfect rational. Dar partea cea mai grea vine atunci cand realizezi ca ai pierdut si nici macar nu stiai ca ai inceput sa joci.

Ochii lui trişti, distanţi, atitudinea rece, postura ameninţătoare şi acele cicatrici. Aşa îşi ţine Damien Assante sufletul la adăpost de oameni. A întâlnit prea mulţi demoni ca să mai creadă că există şi îngeri. Până când o nuntă pe neaşteptate îl aduce faţă în faţă cu Maya Reds. Ea nu e un înger, îi lipsesc aripile şi harul divin, dar Damien nu ţine cont de aceste detalii. În fond, diavolii umani cu care a avut de-a face nu aveau nici ei coarne sau cozi lungi. Dar Maya e cât se poate de normală, la fel ca el. Zâmbet de milioane, suflet de aur, energie şi poftă de viaţă. Aşa poate fi descrisă blondina care se strecoară ingenios acolo unde Damien nu a mai lăsat pe nimeni: în cea mai adâncă, întunecată şi rănită parte a sufletului. Un început tumultos, o prietenie spontană, o dragoste reală. Pentru că, până la urmă, cum poţi să convingi pe cineva care nu crede în iubire că aceasta există, dacă nu iubindu-l? Încet, fără grabă, oferindu-i timp să simtă.