Toți ne dorim să avem în viața noastră pe cineva, dar câți dintre noi luptăm pentru a avea cu adevărat acea persoana mereu lângă noi? Exact asta s-a întâmplat și cu Alexander, un tânăr de 20 de ani ce duce o viață desfrânată. Iubește femeile, iubește distracția, motiv pentru care lucrează într-un club în care trăiește zilnic aventuri de-o noapte si bea tot felul de ciudățentii. Însă totul se schimbă atunci când in fața tejghelei apare Flavia, cu zambetul ei inocent, cerând un pahar cu tărie, cu rimelul șters de lacrimi. Viața lui desfrânată o să intervină în relația lor?

❝El era rece - îi simțeai respirația cum îți oprește pulsul, ea - caldă, inocentă și cu niște ochi prin care îți puteai vedea visele. El cu ochii negri și lipsiți de suflet, ea era ziua și el completa noaptea, Hadès și Nina erau furtuna și vântul. Să te iubesc e mai presus de mine, să te ating a devenit o fantezie. ❞ Finalizată. Cartea conține greșeli multiple de gramatică, scene detaliate la nivelul mediu. Am păstrat-o în varianta originală.

Vara s-a terminat. Primul an de studenție e pe cale să înceapă, iar Christian Andrew este pregătit. Sau așa crede el. Christian are tot ce își dorește. Are o mama care îl iubește necondiționat, are o relație care dăinuie și mai ales a fost admis la facultatea visurilor lui. Odată ce se mută în impresionantul New York, tânărul cunoaște lucruri pe care nu le-a mai experimentat până atunci. Tot ce vrea este să ducă o viață normală, să uite de trecut și să se axeze pe prezent. Dar oare ce va face când trecutul îl va ajunge din urmă și îl va pune să-și înfrunte cele mai mari temeri și pe el însuși? Oare va fi în stare să pună toate lucrurile în ordine și oare relația cu Anna va suferi schimbări? "Îi e așa frică. Scoate telefonul din buzunarul bluzei. E telefonul mamei lui. L-a luat înainte să urce sus. Cu mâinile tremurânde de frică tastează singurul număr de telefon pe care îl știe: 911. Sună. Sună. Sună. Când răspunde un polițist, Christian îi cere ajutorul. Polițistul îl anunță că în scurt timp vor fi acasă la ei. Se urcă pe scaunul din dreptul geamului și se uită să vadă când va sosi poliția. Îi așteaptă și îi e frică. Îi e foarte frică."

Enidy nu s-a gandit nici o clipa ca propria mama o va trimite la psiholog pentru ca refuza sa isi dea masca de pe fata jos. Nu la orice psiholog, ci la unul ciudat si usor de placut care isi pune pacientii sa fie psihologii unii altora in functie de niste bilete. Si poate ca toata situatia nu ar fii ridicola si complet nebuneasca daca un anumit puscarias vorbaret nu i-ar pica ei. Unul al naibii de arogant si capos, care doreste sa ii dea masca jos. @Original story by July_Bel.

Destrăbălată, închisă în sine și cu mintea mereu în altă parte. Aceste trei trăsături o defineau pe Maze Karshkov cel mai bine după părerea unora. Dar nimeni nu știa cine era ea cu adevărat. Pentru unii, era o simplă fată, pentru alții ea nici măcar nu a fost prin preajmă destul de mult ca măcar să ajungă să o cunoască din cauza faptului că ea nu stătea niciodată într-un oraș mai mult de câteva luni. Iar pentru alții... ei bine... Maze era o enigmă demnă de a fi descifrată. Cu un trecut nu tocmai roz și doar un unchi incapabil de a sta treaz mai mult de trei ore, Maze era o supraviețuitoare, deși proprii săi demoni o urmăreau pretutindeni, la fel ca și întrebările ce o măcinau de ani de zile. De ce unchiul ei era atât de strict? De ce se mutau atât de des? Dar nu în ultimul rând, cine fuseseră părinții ei, pe care nu a apucat să îi cunoască înainte de moarte lor misterioasă? Curând, Maze începe să descopere răspunsurile la aceste întrebări. Când este admisă la academia care, în mod surprinzător, este fondată de familia ei încă de acum câteva zeci de generații, lucrurile încep să capete contur, dar în același timp să devină tot mai întortocheate. Ca un labirint. Pericolul și trădarea o pândesc din toate colțurile, la fel ca și moartea însăși, iar Maze este prinsă între a încerca să îi protejeze pe cei din jurul său și de a-și salva propria piele din mâinile unui dușman ce se ascunde printre umbre, plănuindu-și grandioasa apariție ce are să lase urme și cicatrici atât în trupul cât și sufletul lui Maze. Cunoscuți mor, alianțe se formează, iubiri noi se nasc... toate sub protecția artificială a academiei secretelor. *se află în procesul de editare dar poate fi citită fără nici o problemă *best rank : #11 în Ficțiune pentru adolescenți Copyrights © 2014 by Cătălina B. ( Ecaterina96) All rights reserve

Sofia a trecut neobservată în primii ei ani de liceu, fiind tipul fetei frumoase, cu ochi albaștri care te duc cu gândul la valurile care se izbesc furioase de stânci și pielea sărutată discret de razele timide ale soarelui. Chiar înfățișarea ei și inocența au reușit să-i provoace suferință în ultimul an de liceu. Acea vară nenorocită, așa cum o descrie, a distrus tot ceea ce era mai bun din ea. O simplă și haotică întâmplare o face pe aceasta să îl cunoască pe Dennis, chitaristul unei trupe locale și opusul a tot ceea ce ea este. Copertă: -DianaM-

3 zile. E oare posibil ca în trei zile să poți schimba o persoană cinică şi distrusă doar prin propria prezență? Crăciunul e magic, dar oare suficient?

{COMPLETĂ} Când părinții pierd avionul, iar până de 1 ianuarie nu mai sunt bilete de avion, toate avioanele fiind pline de pasageri care nu vor să-și cedeze locul, Holly Richards este obligată să-și petreacă Crăciunul cu bunica ei la New York, o persoană rece, arțăgoasă și o scorpie în toată regula care trăiește cu nouă pisici într-o căsă mare de pe U Street, care arată ca și cum ar fi din filmele horror. Când ajunge la New York, întâlnește numai probleme, iar Holly este devastată și are impresia că întregul ei Crăciun avea să-i fie ruinat. Să nu mai spună că vecinul bunicii sale, Aiden parcă respiră numai pentru a-i face viața un calvar. Toate drepturile rezervate. Coperta făcută de daiseah. De terminat: 25 ianuarie 2015 ( din cauza prelungirilor) Probabil e plină de greșeli gramaticale, iar ideea e una banală, dar cartea a fost începută la 14 ani si terminata la 15 deci am o scuza.

Noaptea de Ajun îl prinde pe Tiberiu pe drum. Singurătatea nu e un lucru nou pentru el, însă de această dată simte nevoia unei prezențe umane care să-i alunge gândurile negre. Când o vede pe marginea șoselei făcând autostopul cu o foaie în mână pe care scrie cu carioca roșie "Sibiu", presimte că așa începe cu adevărat o poveste de Crăciun memorabilă.