„Zilele negre, nopţile albe - clapele de pian pe care moartea cântă recviemul umanităţii" -aforism de Ionuț Caragea, din „Delir cu tremurături de gânduri"(2013)

„În timpul când muza mea trăia, în brațele ei sălășluia Paradisul, pacea, liniștea și bucuria sufletului meu. După ce a murit, acel Paradis predestinat numai mie a fost mistuit de flăcări, spre groaza mea. Paradisul meu s-a stins odată cu muza mea și odată cu muza, s-a dus și toată umanitatea din jurul meu, culorile vieții lichefiindu-se și scurgându-se ca vopseaua de pe o pânză udă. De atunci, lumea mea se conturează în alb, negru și gri. m-am auzit spunând , din nou, de parcă nu eu aș fi rostit acele cuvinte."

Deși pare să aibă întreaga lume la picioare și o viață perfectă înainte, Brittany Cavannough descoperă că nimic nu este ceea ce pare. Chiar dacă este conștientă de riscurile la care se expune, este iremediabil atrasă de aura întunecată și plină de mister pe care o emană Maddox Wright. Și, exact ca un fluture atras de flacăra unei lumânări, riscă să se ardă. Trădată de persoanele la care se aștepta mai puțin să o facă, descoperă cu stupoare că toată lumea poartă o mască și ascunde secrete. Că nimeni nu este cine pare. Va ajunge să poarte ea însăși o mască și își va îngropa secretele cât mai adânc în suflet. "Viața este un bal mascat și numai de tine depinde cum alegi să o trăiești: privind de pe margine, pierdut în anonimat și lăsând totul să treacă pe lângă tine, sau savurând fiecare moment al ei în așa fel încât, atunci când vine momentul demascării, să ai curajul să o faci" - Brittany Cavannough Drepturile de autor asupra cărților scrise de mine au fost înregistrate, iar cei care le vor copia, parțial sau integral, vor răspunde legal pentru plagiat. Drepturile îmi aparțin în exclusivitate. © All rights reserved to Corina Cîndea (corina_conny), 2016 Cartea conține și scene licențioase.

Buna! Eu sunt Maia si candva eram si eu un om normal ca si tine. Pana intr-o zi, cand totul s-a schimbat. Eram doar o fata , o tocilara , fara prieteni. In scoala toata lumea facea baza pe seama mea. Dar toate astea sau sfarsit intr-o zi cand.... Cand veneam de la liceu. Pe atunci eram doar o fata... visatoare,o fata care nu putea rani nici macar o musca,o fata cuminte. Ei bine, nu pot spune asta si acum. Acum sunt cu totul schimbata! Sunt plina de ura, de durere... eu nu stiu ce inseamna sa zambesti sau sa razi... Eu nu stiu ce e mila sau iubirea!

Sunt speriată de umbre dar întunericul îmi place. Bineînteles,doar eram o ciudată.Insultele pe care le aud în fiecare zi nu îşi mai fac de mult efectul. Şi farsele lor m-i se pareau deja patetice. Petrecerea aia nenorocita a schimbat totul. Ceea ce nu ştiau ei era că aceea era ultima umilinţă suportată . De acum eu faceam regulile iar jocul ăsta va fi un joc al durerii.

O noapte. A fost suficient ca două lumi total diferite să se ciocnească. Ce se întâmplă atunci când întunericul întâlneşte lumina? Când pericolul e lovit de inocenţă? Când ochii de un căprui întunecat se îmbină cu albastrul sincer? Ea: o fată timidă care a făcut un pas greşit, iar el: tipul periculos pe care niciodată nu ţi l-ai dori să îl întâlneşti. Lumină şi întuneric. Două lumi opuse se întâlnesc. Totul se schimbă. Atât pentru ea cât şi pentru el. Inocenţa ei îl face să se apropie şi mai mult. Atracţie reciprocă, însă trecutul sumbru nu poate fi uşor de uitat. Anturajul lui nu poate fi schimbat. ”E a mea” sunt cuvintele care au schimbat totul. Frica s-a transformat în afecţiune, ambiţia în plăcere. Întunericul este îmbinat cu lumina, senzaţii noi, pericol, plăcere, dragoste. ... totul până când?

„Tine minte ce iti spun, Samantha Lancelot, drumul spre Rai este pavat cu jar! Iar impreuna vom face Iadul perfect." „Chipul mi s-a contorsionat de scarba si greata la gandul cum m-ar judeca societatea Hollywood-ului. O lacrima mi-a parasit ochiul cand am ales sa iau secretul cu mine in mormant si sa ard una dintre dovezile violului."