Sunt speriată de umbre dar întunericul îmi place. Bineînteles,doar eram o ciudată.Insultele pe care le aud în fiecare zi nu îşi mai fac de mult efectul. Şi farsele lor m-i se pareau deja patetice. Petrecerea aia nenorocita a schimbat totul. Ceea ce nu ştiau ei era că aceea era ultima umilinţă suportată . De acum eu faceam regulile iar jocul ăsta va fi un joc al durerii.

Totul a început cu o palmă. A continuat cu o mulţime de ciudaţi aruncaţi într-o casă pentru două luni. Şase băieţi şi şase fete, plus un puşti şi un profesor. Sunt antisociabili la început, evitându-se, dar se formează grupuri. Până când încep să se cunoască şi devin prieteni. Unii vor mai mult. Alţii se urăsc. Unii sunt prea mici. Alţii prea mari. Unii sunt orgolioşi. Alţii timizi. Dar vacanţa se termină. Nu s-au apropiat. Se întorc la şcoală. Se ceartă. Se despart. Se rup prietenii. Pleacă. Se îndrăgostesc fără să realizeze. Dar, într-o zi de iarnă, ajung în acelaşi loc, citind scrisori.