" - Cu ce te ocupi? - Sunt un gentleman. - Nu mai spune, Sherlock! Îți câștigi existența pe urma bunelor maniere? întreabă plictisită, studiindu-și unghiile proaspăt vopsite. " @Toate drepturile îmi aparțin. 2018.

Elliot nu crede în finaluri fericite nici măcar în profunzimile ființei sale. Tot ceea ce înseamnă el este foc. Un foc ce trăiește și arde pe oricine încearcă să îl aprindă mai tare. Poate fi o plăcere sau o tortură, îți poate trezi frica sau pasiunile cele mai ascunse. Îți poate pătrunde în adâncul sufletului și te va domina până la refuz. Everlee are virtuțile apei: un zâmbet luminos, gesturi delicate, o voce limpede și suavă. Prezența ei se simte ca o ploaie caldă de vară ce te face să închizi ochii pentru câteva secunde și să te bucuri de tot ceea ce are mai frumos de oferit. Liniștea sa este molipsitoare, chiar și pentru cel mai agitat suflet. Focul și apa sunt în permanentă opoziție. Nu se combină, nu se atrag, nu sunt făcute din aceeași magie. Everlee poate potoli focul lui Elliot. Elliot poate tulbura infinitatea liniștită a apei lui Everlee. Deși sunt distructivi reciproc, nimic nu stă în calea iubirii. Ea poate veni din cea mai adâncă apă și chiar și din cel mai fierbinte foc. #1 in #sentimente 12.03.2022 #1 in #emotii 16.03.2022 #5 in #dragoste 19.04.2022 #1 in #love 31.05.2022 #1 in #ficțiune-adolescenți 14.06.2022 #1 in #teenfiction 15.07.2022 #1 in #iubire 06.08.2022 #1 in #fictiune 23.09.2022 #1 in #umor 05.12.2022 Cartea necesită unele editări.

"- Cristoșelule, te rog, promit că nu o să mai fac prostii. Îmi dau ochii peste cap și continui: Bine o să mai fac că mă știi cum sunt, dar niciodată una ca asta! Te implor, ajuta-mă să scap, că de mă prinde Lucifer mă omoară de-adevăratelea!" Comedie romantică ♡

Încrezător și autoritar. Provocator și interesant. Haios și ironic. Pasional și electrizant. Sincer și amuzant. Baiat rău - Persoană încăpățânată, care contrazice mereu si care face totul numai după capul lui. Băieții răi știu să facă o femeie să râdă. Comedie romantică ♡

VOLUMUL I Rylee Pirce, eleva model ce nu vede decât partea plină a paharului, se mută împreună cu mama și tatăl său vitreg departe de orașul natal și de trecut. Divorțul părinților ei o schimbă, ajungând să învețe cum să se descurce fără dragostea din partea tatălui. După ce noua sa prietena o sfătuiește să stea departe de pericol, Rylee, depășind limitele curiozității se îndrăgostește de el, pericolul. Rainer Devon, pericolul cu ochi cenușii o face să simtă fiorii unei iubiri periculoase, o iubire de care Rylee trebuia să se ferească. Alegând cu inima, nu cu mintea, aceasta face tot ce îi stă în putință să îl țină pe Rainer lângă ea, deși nimeni nu credea în povestea lor de dragoste. "Arătă ca o divinitate, echilibrul perfect al pericolului și al farmecului. Este fascinant și inaccesibil, distant din cauza lipsei de demnitate demonstrată și posedă o forță de caracter care deranjează și în același timp este cu totul atrăgătoare, într-un mod misterios și interzis." - Rylee "Este genul de fată care răspunde băieților cu un zâmbet pentru că dorește să fie prietenoasă. Este genul de fată care mai degrabă ar fii rănită de adevăr decât de minciuni. Genul de fată care păstrează amintirile chiar dacă sunt dureroase. Ea, este genul de fată de care nu m-aș îndrăgosti niciodată." - Rainer # locul 1- dragoste- 12.01.2018 # locul 1- badboy- 30.12.2018 # locul 1- actiune- 23.06.2019 # locul 1- iubire- 12.07.2019 # locul 1- viteza- 21.12.2019 # locul 1- aventura- 21.12.2019 # locul 1- before- 21.12.2019 # locul 2-dragoste-30.01.2020

Academia trebuie să te pregătească. Trebuie să te învețe să devi un înger complet, așa cum ți-a fost sortit. Ar trebui ca discipolii să fie buni, veseli, inocenți.Dar nu e nici pe departe așa. Cu ce le sunt ei superiori oamenilor? Dalinda s-a născut cu o aripă lipsă. E considerată o anomalie, o scursură a societății divine și e condamnată la asta pentru o eternitate. Tot timpul petrecut în Academie e un chin pentru ea. Este înjosită, lovită și ironizată. Apoi apare el. Kailas e rău, arogant și plin de secrete. Cineva ca el nu are ce căuta în rai. Și totuși uite-l aici. Mai întâi în banca, apoi în casa ei. Și nimic din ziua în care îngerul cu aripi negre a intrat pe porțile Academiei n-a mai fost la fel. AVERTISMENT: PRIMELE DOUĂ CAPITOLE SUNT ORIBIL AȘEZATE ÎN PAGINĂ, DACĂ AVEȚI TĂRIA SĂ TRECEȚI PESTE ASTA...SPER SĂ VĂ BUCURAȚI DE POVESTE.

De două săptămâni am același vis. Sunt la liceu. Doar că nu mă îndrept spre ultima clasă de pe holul mijlociu, ci undeva la subsol. Însă noi nu avem așa ceva. Nu din câte știu eu. E mult întuneric. Merg cu atâta siguranță pe mine, ca și când aș cunoaște fiecare cotlon. Habar n-am ce e aici, dar cu siguranță nimic bun. Altfel de ce ar fi ascuns? Și apoi el. Sunt fascinată de persoana sa. Ar trebui să îmi fie frică, ar trebui să resimt toată energia negativă pe care o emană, fiindcă asta e specialitatea mea. Ar trebui să fug cât mă țin picioarele, dar nici măcar nu mă clintesc. El se întoarce spre mine și brusc totul devine foc. Inima mi-e în flăcări, iar camera se umple de scântei. Când mă trezesc nu mă mai pot concentra pe viața mea, fiindcă mi-e dor. Mi-e dor de lumea îngropată sub liceul „Orion" și de stăpânul său. Vreau să știu cine e. Ce caută aici. De ce tot face ceea ce face. Vreau să știu totul despre el. Vreau să știu de ce îmi tot bântuie somnul, fiindcă trebuie să existe un motiv. Mereu există. Pentru mine visele nu sunt doar simple vise. Niciodată n-au fost.

Daemen Blakit al II lea. După asasinarea tatălui său, conform legii, este nevoit să se așeze pe tron și să ia ceea ce i se cuvine. A fost privit cu neîncredere și dispreț, atât de supușii săi cât și de inamicii dornici să pună mâna pe Ținutul Focului, cel mai pur dintre toate. Căci cum putea un fiu risipitor după care suspineau toate fetele din regat, un desfrânat, să readucă gloria tărâmului „Royalia"? Au trecut 365 de zile de atunci. Daemen a lăsat lacuri de sânge în urma sa, și-a reîntregit regatul, a cucerit și a supus mii de ținuturi învecinate. Nu a iertat pe nimeni. Și-a câștigat onoarea, respectul și frica. Supușii săi îl onorau, căci adusese cinste pământului lor. Îl respectau, căci faptele nu-i arătau vârsta. Renunțase la perioada sa de sălbăticie și devenise un conducător. Dușmanii nu-l onorau și nici nu considerau că le-ar merita respectul. În schimb împărțeau ceva cu royanii: frica. „Să te temi de pietrele de aquamarin pe care le are înloc de ochi. Să te temi de focul pe care-l trimite înloc de privire. Să te temi de acel rânjet, căci e semnalul pe care ți-l oferă înainte să-ți zdrobească lumea. Să te temi de regele Daemen, fiindcă e însăși moartea în persoană, ascunsă sub un chip divin" Tăcerea lui îți face sângele să fiarbă, căci regele nu vorbește. Oh, nu. Regele ascultă, cercetează, învață. Are mers agil, brațe puternice, picioare lungi. 1 metru nouăzeci de mister, aroganță, putere. Sihara a fost dată în semn de sacrificiu. Mâna singurei fete din Regatul Mării și focul nu avea să le ardă casa din temelii. Dar cum ar putea o ființă ca ea să supraviețuiască în „Royalia"? „E al meu. Îl iubesc. Mă iubește" „Atunci de ce a acceptat propunerea? De ce m-a luat de soție?" strig, incapabilă să îmi controlez furia și amărăciunea din glas Râde. Râde atât de tare, ca și cum ar ști ceva ce eu nu știu.

Dacă mi-ar fi zis cineva când am plecat de acasă că astăzi, marți, viața o să mi se schimbe, probabil i-aș fi râs în față. Bineînțeles că nu m-a avertizat nimeni, ce naiba? Am făcut ce fac de fiecare dată când îmi ies din minți. M-am urcat în mașină și am gonit fără nicio destinație, folosindu-mă de muzică și de adrenalină ca să-mi golesc mintea. Pumnii îmi sângerau când am apucat volanul, dar nu m-am stresat să fac ceva în legătură cu semnele care le demonstrau oamenilor ceea ce deja știau: nu sunt un băiat bun. Nu sunt nimic. Și uite-mă: habar n-am pe ce stradă, nici măcar numele cartierului nu mi-e familiar. Am oprit brusc motorul, lăsând câinele care a apărut de nicăieri să se dea dracului din calea mea, și-atunci am văzut-o. Gratiile negre de la gard nu mă lăsau să cuprind chiar toate detaliile, dar fata din spatele lor avea ceva care m-a dat complet peste cap, fiindcă am tras mașina pe dreapta și am făcut probabil cel mai dement lucru din viața mea: am lăsat geamul în jos și am privit-o. Avea căștile în urechi și mătura curtea de parcă pășea pe lună. Nu-i păsa că dacă ar fi trecut un om pe stradă ar fi auzit-o cum fredona complet pe lângă ton. Nu purta o mască. Era sinceră, pierdută în spațiu, dar cu siguranță diferită. Se lupta cu vântul și se încrunta de fiecare dată când acesta îi împrăștia frunzele strânse cu multă migală. Dar n-a renunțat nici măcar o clipă, deși era complet varză. De fiecare dată când lua hârtiile mai mari și se îndrepta cu ele spre tomberonul aflat mult mai în față, jumătate din ele îi cădeau pe jos. Le privea, apoi izbucnea în râs. Și nu puteam să pornesc motorul și să plec, pentru că fata asta nebună îmi făcuse întreaga furie să se evapore, fără să știe. N-ar fi trebuit să mă vadă acolo, dar soarta nu ține cont de...nimic.

Mario Martinez isi dorea in continuare o sotie si copii in ciuda accidentului care il impiedica sa mearga din nou. De aceea ii propuse Sabrinei Lakewood o casnicie de convenienta. Ea de asemenea isi dorise din todeauna un copil, si era de ani buni indragostita in secret de Mario, si nu putea sa spuna nu propunerii lui. Dar cand isi dadu seama ca recuperarea lui Mario era impinenta, si ca frumoasa lui ex logodnica il astepta pentru a se casatori, Sabrina crezu ca el nu o mai voia langa el. Dar atunci de ce isi dorea Mario sa ramana in continuare casatorit daca nu mai avea nevoie de ea?