Se cunosc de-o vreme. Li s-au întâlnit privirile. Şi-au zâmbit. Şi-au vorbit. Din acea clipă se calcă reciproc pe bătături. Pe scurt... se urăsc. Elizabeth e mereu cu zâmbetul pe buze. Rază de soare și adiere primăvăratică peste tot pe unde merge. Dar clientul brunet cu ochii de culoarea ambrei şi prea multe mofturi în buzunar, scoate mereu ce e mai rău din ea. Totuşi, dacă nici renumita politica a cafenelei, clientul are mereu dreptate, nu reuşeşte să aducă pacea, atunci poate o va face oferta specială zilei: iei o cafea şi primeşti o nevastă la pachet.

Un joc bun trebuie să fie distractiv, să aibă o poveste interesantă și personaje bine conturate sau să prezinte un sistem inovator care să pună la încercare îndemânarea jucătorilor. Un joc excelent trebuie să aibă toate cele trei elemente de mai sus și încă ceva în plus. Last of the Heroes, la apariția sa, nu întrunea niciuna dintre condițiile care l-ar fi putut clasifica drept un joc bun. Cu timpul, însă, compania producătoare, Arc Games Entertainment, i-a adus tot felul de îmbunătățiri, scoțându-l astfel din anonimat. Devenind un joc bunicel, acesta a început să se răspândească pe tot globul, aducând companiei profituri tot mai mari. La scurt timp după ce Marc Evans își creează cont și începe să joace Last of the Heroes, el trece prin câteva experiențe îngrozitoare: devine martorul unor scene macabre, în care oamenii sunt omorâți în fața lui de către un individ ascuns în spatele unei mantii negre. Mai mult chiar, Marc simte agonia victimelor de parcă el ar fi cel ucis. Din acest motiv, renunță să mai joace. Dar coșmarurile nu dispar, îl urmăresc chiar și după ce se îndepărtează de tehnologia de realitate virtuală. Cu timpul, învață să se descurce cu aceste experiențe, dar devine tot mai retras, tot mai închis în el. Într-o zi, însă, descoperă că acele crime nu se petrec doar în mintea sa, ci sunt cât se poate de reale. Pus în fața acestui adevăr cumplit, hotărăște să se întoarcă în joc, acolo unde a început totul, și să pună capăt coșmarurilor. De data aceasta, fuga nu mai este o opțiune.

Să fii născut la ora 00:00 este ceva într-adevăr special. Sau poate dacă nu special, atunci cu siguranță neobișnuit. Nu? Câte persoane cunoașteți care să fie născute chiar la miezul nopții? Și nu doar atât, dar și pe 22 iulie, ziua dintre două zodii? Ei bine, Rhea Santos cunoaște o singură astfel de persoană, iar aceea este ea însăși. coperta: @selkkiez

”cum te cheamă?” - citi ea de pe bilețelul de la el. ”numele meu e mai puţin important, atât timp cât tu nici nu te arăţi” - îi scrise ea înapoi și puse bilețelul lângă automat.

Un love story la care vii pentru clişeu şi rămâi pentru acţiune.

Okie's fifteen. She lives in New York. She's got a few problems: she's failing geography, her dad's a wimp, and her mother, Sumatra, is a stone cold bitch. But things get a lot worse when Sumatra turns into a zombie and eats Okie's dad. Clio, Okie's grandmother, lives in Toronto; but since the zombie apocalypse, Toronto's a lot further away than it used to be. Clio suggests that Okie transport Sumatra across the border, because family is family. But coaching Okie by cellphone isn't easy, and Clio has some zombies of her own to contend with. Luckily she has some garden tools. Naomi Alderman and Margaret Atwood team up for this unusual two-hander. Encompassing love, death, sex, and the meaning of family, The Happy Zombie Sunrise Home will surprise, delight, and convince you of the vital importance of keeping ready supplies of rhubarb and mini-wieners in your freezer at all times. The story unfolds beginning October 24.